,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee

17 septembrie 2012

Dor de mine

Cu fratele meu - jucăria mea vie - 

                         Doua codițe, fluturând năzdrăvane în vânt, făceau ca razele soarelui sa pară simple note pe un portativ. La celălalt pol, o pereche de adidași, ușor scămoșați, prelungiri jucăușe a unor picioare slăbănoage și lungi, săreau ritmic scuturând parcă în aer asfaltul de praf. Între, se întindeau ca pe o sârmă întinsă spre cer, o pereche de pantaloni scurți, un tricou în care se ascundeau câteva corcodușe încă verzi, două brațe arse de soare, pline de zgârieturi și un chip prin ochii căruia lumea era un univers nelimitat, în care absolut orice era posibil. Era o bucurie de ,,a fi``... copleșitoare! O simt și acum, privind în urmă, ca și cum ar fi fost ieri. 
                        Uneori curgeau și lacrimi, le lăsam să curgă prin mine gândindu-mă că plouă, plouă cu soare, udând lumina ce cădea liniștită, caldă printre acei câțiva ani ai mei. Aveam de partea mea magia copilăriei, acea putere  neîngrădită de a visa realitatea. Era cea mai simplă, curată și uimitoare ,,întâmplare” a vieții mele, eram copil. Eram un suflet viu, eram liberă, eram un început în care soarele răsărea uitând să mai apună.
                     Între timp, m-am risipit printre oameni mari și mult prea multe cărări pietruite. Am crescut înstrăinându-mă de mine. Doar vântul a rămas același, măturând văratic aceeași lumină pe care însă, acum, nu mai reușesc, de cele mai multe ori, să o văd, să o simt, să o strâng bălaie în păr, precum copilul de altădată. 

Niciun comentariu:

- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi