Fără petale e chipul tău iubito, fără umbre
singuratice alunecând pe obraji, fără tristeţi gratuite atârnând după ureche.
Alt chip senin ca al tău nu vede pământul oricât s-ar învârti, oricât ar
răscoli cu copita nopţii praful de pe Lună, oricât ar răvăşi lumina
zilei până la soare. Mă pierd privindu-te şi nu mă satur să mă pierd
din nou! Tu nici măcar nu ştii, tu nici măcar nu crezi, tu nici măcar nu
vrei... să fii atât de frumoasă! Poate tocmai de aceea eşti aşa.
Mă priveşti uşor stingheră și
te apropii de mine, înfăşurându-mă, fără scăpare, în zâmbetul tău. E aproape
dureroasă atingerea privirii ochilor tăi, cioburi de suflet aruncate naiv pe
podeaua inimii mele. Sângerez nostalgic şi pierdut. Iar tu… tu curgi prin mine.
A. F.
Foto- google.ro