Vrem să înţelegem ,,tot”. Vrem să ştim ,,tot”. Vrem
să fim ,,tot”. Întotdeauna acest TOT devine prea mult sau prea puţin. Pentru că limităm, începând cu noi înşine. Cântărim, măsurăm, calculăm, împărţim,
adunăm, diagnosticăm, împărţim oamenii, lumea în bun şi rău, strâmb şi drept,
negru şi alb… istovim. În sfârşit!!! Binecuvântată sfârşeală! Obosind înafară, sălăşluim
în noi. Acolo unde, de fapt, aflăm că TOTUL nu este TOT niciodată.
A. F.
Foto - google.ro
