Umbre de lumină

                   Mi-e teamă de eşec, de neputinţă şi de singurătate. Mi-e teamă de durere si de ignoranţă. Şi de unii oameni mă tem, de ceea ce sunt atunci când uită ce ar trebui să fie. Mă tem că nu va suna ceasul dimineaţa, că nu ajung la timp sau că mâine nu voi mai iubi. Mi-e teamă de uitare. Mi-e teamă de timp. Mi-e teamă să nu-i dezamăgesc pe cei dragi. Mi-e teamă de nedreptate şi de furia născută din ea. Mi-e teamă de prea mult sau de prea puţin. Dar nu mi-e teamă să-mi fie teamă.
                 Toate fac parte din mine. Nu lupt împotriva lor, nu le neg ci încerc să le cunosc, să construiesc prin ele. Mă ajută să nu mă rătăcesc prin irosire. Totul are un rost, nimic nu e întâmplător sau fără de folos, totul există într-un echilibru perfect. Adevărata mea teamă e că aş putea uita asta, că l-aş uita pe Dumnezeu.