Sărut mana

                       Mă uit înspre mine și mă bucur deplin că exist. Ce mai trec anii, unul după altul, grăbiți și fără a lăsa loc de tocmeală. Sunt ai mei, toți! Par mulți, dar nu îi simt. Le sunt recunoscătoare că au avut răbdarea și iscusința de a mă trage frumos prin ei, precum firul de ață prin gaura unui ac. Nu s-a pierdut nimic, totul s-a transformat, mai devreme sau mai târziu, în ceva constructiv și util, ca o palmă peste care am putut călca, susținându-mă, echilibrându-mă, spre a păși mai departe.

                         Îmi dau seama că sunt un om bogat, neînchipuit de avut, nu doar prin ceea ce am, ci mai ales prin ceea ce nu am. Prin ceea ce am fost lipsită pentru a putea prețui cu adevărat ceea ce mi s-a dăruit. Sărut mâna, Doamne, pentru tot. Absolut tot!

                                  Dragoslavele 2013