Aripi de hârtie

           Foto- google.ro

     

                  Fluturii sunt nebuni! Nebuni pentru că iubesc lumina mai presus de ei înșiși, instinctiv.  Ei cred ca zboară drept chiar și atunci când zborul lor e circular. Încearcă doar să se orienteze căutând lumina.

                     Fluturele e fascinat, buimăcit. Și naiv. Lumina îl orbește. Îi simte căldura. Nu se ferește pentru că are încredere în ea. Nu înţelege mare lucru din ce i se întâmplă, dar simte că a ajuns unde trebuie. Entuziasmul devine un soi de încântare. Oamenii îl privesc și nu înțeleg. Îl cred prost și disperat. Nu înțeleg că dincolo de orice înfățișare, ei înșiși sunt lumină... și fluturi, în același timp. Ego-ul lor se contractă și începe să se teamă, încercând să găsească strategia în a supraviețui. Însă iubirea este cea mai bună strategie. Nu iubirea aceea primitivă, deghizată, ci acea iubire necontrolată, aproape nefirească în jurul căreia un fluture se învârte nebun, dintr-o chemare de dincolo de el... și moare. 
                                                                                                      A. F.