Sufletul
meu e făcut din puf de păpădie. Fără grabă, pluteşte purtat de adierea vieţii şi priveşte cu
încântare, din aer, formele, culorile, cum oamenii vin şi pleacă, anotimpurile
se schimbă şi, dincolo de orice altceva, viaţa nu se opreşte niciodată.
Mulţi
nici nu mă observă. Trec printre ei şi îi observ eu pe îndelete. Îmi place să
citesc suflete ascunse, să le descopăr, să le învăţ, să le simt. Noi oamenii
suntem atât de împachetaţi încât ajungem să uităm noi înşine cine suntem. Eu însă vreau să văd în oameni ceea ce ei uită să vadă. Și uneori mă oglindesc în ceea ce ei sunt şi aşa îmi aduc eu însămi aminte de mine.
Alţii
mă privesc, se opresc şi vor să mă prindă, întind
palmele să mă cuprindă în căuşul lor. Dar cu cât vin ei către mine, cu atât
alerg eu mai departe de ei. Nu ştiu să trăiesc altfel decât fiind liberă. Doar vântul poate curge prin mine, purtându-mă acolo unde pământul a făcut culcuş pentru mine. Pentru că sufletul meu e făcut
din puf de păpădie. Sufletul meu e o sămânţă. Simplă, mică dar puternică. În el sălaşluieşte bucuria creaţiei, măreţia vieţii şi recunoştinţa
continuă a împlinirii. Aşa
hoinăresc prin eternitate şi învăţ să răsar, să cresc, să înfloresc şi să mor, încolţind
din nou. Şi, în tot acest timp, între fascinaţia vieţii şi iluzia morţii, într-o
formă sau alta, eu zbor!
A. F.
Foto - Sculptura - Robin Wight - http://www.thisiscolossal.com/2014/07/dramatic-stainless-steel-wire-fairies-by-robin-wight/
RICHARD ABEL - Cercle de Vie