,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee

22 octombrie 2015

Foc în vânt


                       M-am născut pentru a fi un cal sălbatic pe o pajiște albastră. Am coborât cerul la rang de pământ și am ridicat pământul la rang de visare. Sunt un hoinar parcă desprins din paginile unei cărți de colorat ale unui copil de o şchioapă. Irezistibila dorinţă de întoarcere la inocenţă!
                        Cu coama vâlvoi în zare, gonesc ropotind prin lume, oprindu-mă într-un târziu, ostenit, sub umbra unei eclipse de soare. Doar așa, apoi, în noul soare, mă spăl și îmi astâmpăr setea de culoare, pictându-mă pe dinăuntru, în ploaia unui nor de acuarelă. Și, plin de curcubeie, împart falduri în nuanțe de foc... profundă răstălmăcire a vieții, înhățată haiducește pe coama unui cal de chihlimbar în vânt.
                                                                                                         A.F.
                                                                                                                                                                                    Foto - google.ro
                                                                                                                                                                           Pictor: Marcia Baldwin
                                                                                                         

16 octombrie 2015

Sete

                      Trăim în lumea pe care ne-o clădim singuri, conform propriilor limitări şi aspiraţii. Cu toate cuiele pe care ni le înfigem zilnic în palme, viaţa aleargă parcă undeva în afara noastră... şi totuşi, prin noi, oscilând între ceea ce ,,trebuie" să fim şi ceea ce suntem. Şi cu cât roata vieţii se învârte, cu atât oglinda Sinelui se ridică la suprafaţă, aducând, sau nu, limpezimea... fiecăruia după putinţă, năzuinţă şi acceptare.
                                                                                                           A. F.
                                                                 Foto: Anca Florea (fântâna din curtea Mănăstirii Zamfira - Prahova) 

12 octombrie 2015

Mulţumesc!

           
   
                         Doamne, vreau să-ţi mulţumesc pentru anii mei şi pentru toate darurile tale! Îţi sunt recunoscătoare pentru fiecare bucată de pâine dăruită în fiecare zi, fie ea plămădită din făină, suflet, înţelepciune, sprijin, bucurie sau dojană! Pentru fiecare om ce mi-a străbătut sufletul, fiecare lăsând în urma sa ceva în mine, pentru fiecare în parte, eu îţi mulţumesc! Îţi mulţumesc pentru că m-ai iubit atât de mult încât m-ai iertat de fiecare dată, m-ai sprijinit chiar şi când am uitat să te strig, mi-ai dăruit bucurie când eu nici măcar nu ţi-am mulţumit şi m-ai ridicat când nici nu mai credeam că eşti cu mine! Şi pentru puterea pe care o sădeşti mereu nouă în inima mea, pentru toată iubirea pe care o simt şi pe care, în felul meu, o dau mai departe... pentru seninul cerului meu de fiecare zi… pentru ceea ce am şi pentru ceea ce am pierdut, pentru ceea ce am înţeles şi ştiu dar şi pentru ceea ce am uitat, pentru ceea ce am fost pentru a putea fi ceea ce azi sunt, îţi mulţumesc, Doamne! 
                         Pentru Tot, din suflet, Mulţumesc! 
                                                                                                           A. F.
                                                                                                                               Foto - google.ro

- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi