Nu trebuie să trăieşti 100 de ani ca să consideri că ai trăit o viaţă. Viaţa nu se măsoară în ani, ci în ceea ce şi cum trăieşti. Şi, uneori, intensitatea sau tocmai lipsa acesteia sunt atât de mari încât devin copleşitoare, greu de gestionat. Iar, după un timp, realizezi că nu mai are niciun rost să împarţi bucăţi din tine în rele sau în bune. Pur şi simplu sunt aşa cum sunt. Şi nu îţi rămâne decât să fii cine eşti, unic şi liber în manifestarea propriei fiinţe interioare, a propriei creativităţi, mai presus de orice şabloane, mentalităţi şi judecăţi de valoare.
Laşi decorurile şi garderoba deoparte, ridici cortina şi începi pur şi simplu să Trăieşti!
A. F.
A. F.
