,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee

26 mai 2015

Praful magic

                      Copiii au magia lor. Ei cuprind de la sine acel subînţeles al vieţii care le picură în suflet praful magic, cel care îi îmbracă din interior cu lumina propriului soare. Ei nu inventează poveşti, ei le trăiesc. Basmele lor sunt reale şi nu simt nevoia să convingă pe nimeni de asta. Lumea aceasta nu poate fi accesată prin argumente, ci simţită simplu şi curat prin deschiderea inimii către Sine. 
                                                                                                                                   Foto: Anca Florea

22 mai 2015

Vis

               Privind în jurul meu, mi-am adus aminte de un citat întâlnit acum ceva ani: ,,Mi-am aşternut visurile la picioarele tale. Te rog, păşeşte uşor, sa nu calci peste ele ." 
                   Eram înconjurată de visul vieţii, acela de a renaste din jocul de armonie şi candoare al pământului. Un vis al naturii în care m-am lăsat rătăcită pentru un timp, păşind cu respect şi chibzuinţă prin iarba înflorită de lumina unui nou răsărit de soare. 
                   Foto: Anca Florea

18 mai 2015

Îngeri cu o singură aripă


                         Fiecare dintre noi e un înger născut cu o singură aripă. De aceea, uneori, zborul nostru este haotic şi nepotrivit. Avem tendinţa să ne învârtim în cerc până la epuizare, încercând să zburăm, fără a realiza câte drumuri deschise sunt împrejur. Ele nu aşteaptă decât pasul nostru coborât simplu în ţărână şi dus mai departe de bucuria primordială, curată a inimii.
               Câteodată, doi îngeri asemenea se întâlnesc şi zboară împreună. Se susţin, se echilibrează, se privesc şi se sparg în bucăţi de oglindă, rănindu-se uneori, dar sfârşind îmbrăţişaţi până devin o pasăre unică. Împreună reuşesc să coboare cerul în sufletul lor, chiar dacă poartă cu ei toată truda şi neliniştea lumii.   
                         Alteori, oglinda minte. Atunci, pasărea moare şi cioburile se risipesc.
                    E fascinant cum, în fiecare dintre noi, o jumătate se ridică precum un zmeu în lumină, iar cealaltă jumătate se împământeneşte în formă, cu o aripă crescută pe dinăuntru, prizonieră într-o colivie de nisip. O aripă ne-a lăsat-o Dumnezeu la naştere ca să nu uităm cine suntem şi de unde venim. Pe cealaltă însă trebuie să ne-o recâştigăm pe drumul înapoi, spre casă, să lăsăm inima să curgă râu peste zăbrelele de nisip. De aceea suntem aici. Să ne redobândim aripa, indiferent cât ne-am rătăci, indiferent cu ce am greşit când am pierdut-o. 
                                                                                          A. F.
                                                                                                                                 Foto - google.ro

12 mai 2015

Hoţul din mine

                        N-am să ştiu niciodată dacă ochii lui m-au privit cu dispreţ sau cu tristeţe. Eu asta am apucat să citesc în ei. Au fost doar câteva secunde în care am ,,ochit” din maşina în mers şi am capturat hoţeşte o bucăţică din el. A spus în urmă ceva ,,de bine”, cred, cuvinte rostite pe un ton apăsat, greoi, ce au alergat după mine fără să mă ajungă. 
                      Am plecat cu chipul lui aspru închis într-o cutiuţă neagră şi cu sentimentul că am furat ceva. M-a cuprins o uşoară vinovăţie. Nu a durat foarte mult. Sunt învăţată cu ea. Recunosc, sunt un hoţ de umbre, emoţii şi culoare, chipuri ale vieţii ce ascund dincolo de formă o neţărmurită splendoare. Şi-mi place la nebunie să fac asta ! 
                         Foto: Anca Florea

4 mai 2015

Cursul vieţii

                  Toate florile, oricât de frumoase ar fi, se vestejesc într-o zi. Dispare culoarea, se risipeşte parfumul, dar rămân seminţele. Rămâne încântarea cea de dincolo de orice nostalgie, care, abandonându-se schimbării, se lasă pradă vieţii sub o altă formă, unui nou început. Nimic nu se pierde, nimic nu se iroseşte, nimic nu este în zadar.
                       Foto: Anca Florea

- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi