Noi suntem culoarea

                         Am să mă rup în albastru şi am să mă arunc în cele patru zări, fără să mă gândesc la cădere; mă va prinde cerul în braţe şi mă va trage în sus, până mă va face una cu neantul. Am să mă îmbrac în roşu şi am să ard una cu focul ce-mi închide inima într-o sămânţă de mac. Apoi, am să mă învălui în verde şi am să cuprind cu braţele mele pământul, până voi începe să miros a iarbă. Când voi dansa voi fi în galben, cu tălpile goale voi bătători în sărut lumina din soare. Violet voi fi după furtună, când liniştea de după stropii de ploaie îmi va împrăştia zbuciumul vânăt. O, da, în roz mă voi îmbrăca atunci când viaţa mă va dori în negru! - încăpăţânare deprinsă de-a lungul timpului.
                    Răvăşind  ordinea  din  dezordine, voi  colora  sufletele  din jur cu râsul meu portocaliu, îmbrăţişându-i prin tăceri sau prin cuvinte, iar iubirea mea, copilăros de naivă uneori, va fi curcubeu într-o sticlă, răvaş purtat de valuri către Dumnezeu. Dincolo de toate acestea, e un alb imaculat şi nesfârşit. Noi suntem culoarea!
                                                                                                     A. F.
                                                                                                                      Foto - google.ro

Ernesto Cortazar - www.youtube.com