În sufletul meu e o mare şi continuă vânzoleală. Sincer, habar nu
am cum mă descurc cu toate aceste încrengături de gânduri şi trăiri într-o mişcare continuă. ,,Trafic intens” aş numi eu acest mic-mare univers cuibărit sub o privire calmă şi aura unui bun ascultător. Sunt un om
echilibrat, aşa că haosul nu îmi este necunoscut. Am nevoie de el pentru a
contrabalansa ordinea şi logica fiecărei zile ce riscă să treacă monoton. Şi da, sunt în tandreţuri cu un strop de nebunie,
condiment cu aromă de om viu. Doar aşa, să pot privi în urmă fără să mă
plictisesc.
Când obosesc, mă închid în mine, înlocuindu-mi
sufletul cu o linie continuă, murind ca un orizont
în noapte. Tăcut. Până când nevoia de a modela viaţa e mai puternică decât
contemplarea ei. Şi traficul se deschide pe autostrada sufletului meu! Fiecare
gând, fiecare emoţie sunt acolo, gonind nebuneşte, lăsând umbre colorate pe asfalt,
după lumina strânsă în fiecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu