,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee

19 septembrie 2011

Te iubesc!


                      Am nevoie de blândeţea mâinilor tale şi de privirea ta caldă şi dureros de albastră, căzând peste mine ocrotitoare. Încă am nevoie de tine, înca mi-e dor să mai fiu un copil agăţat de sufletul tău şi să cresc iubindu-te mai mult decât aş putea înţelege. Dar uşa nu se mai deschide ca tu să apari şi să mă satur de tine, de toată lumina pe care o împrăştii îmbrăţişându-mă cuminte. Glasul tău încă alunecă prin mine strigându-mă... eu aş veni, dar încotro să o iau? Îţi revăd în minte forma micuţă şi blajină... lacrimi cad în mine, peste amintiri. 
                         Am o gramadă de lucruri să-ţi spun. Aş vrea. Mă risipesc în dorinţa de a răscoli lumea până la tine. Tu m-ai iubit atât de simplu, atât de cald, firesc, fără nicio aşteptare, fără niciun gest de prea mult sau prea puţin. Ce dor îmi e de tine! A trebuit să pleci ca să înteleg cât de mult eşti. Şi nu ştiu cum să fac să te uit puţin, să pot să nu te mai aştept. Mi-e teama doar că tu, acolo unde te afli, nu ai cum şti asta... sau poate, pur şi simplu, nu contează... acolo. Te iubesc! Sărut mâna! 

Un comentariu:

carla spunea...

Minunat acest omagiu adus bunicii tale (banuiesc ca despre dumneaei este vorba), si sunt sigura ca oriunde ar fi acum, iti simte dragostea si caldura inimii tale....
Bunica mea inca traieste, (desi eu am 47 de ani), si e un dar minunat pentru mine, ca si la aceasta varsta sa mai am BUNICA!.... O iubesc si eu foarte tare, si imi pare rau pentru fiecare clipa in care nu sunt langa ea.... ii sarut si eu mainile, de la distanta!!!

- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi