Seară de toamnă, caldă, placută,
înghesuită într-un orizont roşiatic, ...apus molcom, lunecând leneş peste zi. Sunt
mai bătrână cu o zi faţă de cum eram ieri, dar mai tânără azi faţă de cum voi fi
mâine. Iubesc timpul, fragilitatea lui mă înspăimântă într-un mod constructiv.
Mă simt ca un magician care încearcă, într-o naivitate desăvârşită, să scoată
din pachetul de clipe doar asul de treflă. Nu doar timpul e relativ ci şi magia
lui, cărţile pot fi uneori măsluite. Dar
întotdeauna am cu mine jobenul magic din care, dacă pun o boabă de tristeţe, scot
apoi un zâmbet urecheat. Asta atunci când
un nesuferit de Joker mi se lipeşte de degete, într-un hilar umor negru. Dar nu
e bai, cât timp sufletul meu cere la scenă deschisă emoţia unui alt şi alt
curcubeu, nici o ploaie de pe pământ nu îl va putea uda atât de tare încât să îl
șteargă. Deci Doamne, indiferent de prognoza vremii de mâine, te rog, lasă-mă să
mai fiu mai tânără azi faţă de mâine, să-mi încerc magia pentru încă o zi. .... şi mulţumesc pentru decarul de astăzi J
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu