Ţi-am spus azi că te iubesc? Dacă nu, măcar vreun gest mărunt sau o şoaptă căzută în grabă te-a făcut să
simţi că eşti al meu? ... Că sunt în stare să îmi înnod fericirea de gât şi să mă
arunc în braţele tale cu ochii închişi, într-o desăvârşită mistuire, ai simţit?
Cum sufletul meu, înfăşurându-şi braţele în jurul inimii tale, se face râu şi
curge de-a valma printre rânduri de cuvinte... simţi? Te iubesc! Ca un fluture alunec prin ochii tăi şi mă strig
în pierzanie să-mi pot regăsi aripile apoi. Uneori te iubesc mai mult,
alteori... doar te iubesc şi mai mult, fără să vreau, uneori fără să
ştiu. Nu trăim într-o lume perfectă, ci doar într-o lume. Perfectă e clipa în
care, naufragiaţi pe ultimul petec de răgaz al lumii, stăm şi ne ascultăm
inimile bătând nebuneşte una în căuşul celeilalte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu