Tocmai am vizionat un film: ,,Experimentul” 2010, cu Adryen Brody și Forest
Whitaker. Părea un film ok. Deși începuse de zece minute, pe unul din posturile
noastre TV, secvențele surprinse mi-au comunicat subtil că trebuie să îl urmăresc.
L-am vazut. Și? Și încă mă simt prinsă în el, încă emoțiile mă revoltă când
simt nerabdarea cu care semnele de întrebare își trântesc punctul printre
temerile mele. Încerc doar să găsesc în toate aceste îndoieli acea nișă către
partea constructiva a fiecărei idei.
Avem propriile noastre reguli,
propriile limite și propria părere despre noi și orice altceva. Asta ne dă
impresia că putem deține controlul. Controlul? Da, avem instincte, ne naștem cu
ele, le putem nega, controla, dar, latent, stau ca o tumoră, fără să doară, în așteptare.
Adevarul e că nimeni nu știe ce zace în el. Nu știe niciodată ce-i poate ,,trezi”
o situație extremă până nu trăiește pe pielea lui.
Restul sunt vorbe, supoziții. Între om și animal, între ce ești și ce poți
fi, nu e decât un pas. Un pas către mai bine sau mai rău. Aici cred că natura
își impune propriile reguli. Cât timp acel pas este în aer, ne putem adjudeca în
voie stima de sine. În rest... poate nici Dumnezeu nu știe, dinainte, de ce suntem în stare.
Pentru cei ce doresc să vizioneze filmul, îl pot găsi și aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu