Între timp

                     M-am schimbat. Mult. Sau… nu prea... Zâmbesc mai des și am învățat să simt mai intens decât am știut a trăi vreodată. Ochii mei sunt tot căprui. Dar sunt mai puțin triști și cuprind mai multă lumină. Paradoxal, poate că acele câteva riduri din jurul lor le dau mai mult curaj să sclipească. Părul l-am tuns, între timp. Acum îmi alunecă doar până pe umeri, continuând însă, invizibil, peste mijloc, respirându-și într-un mod subtil libertatea.
                        Am învățat să iert mai ușor, dar să îmi pese doar de ceea ce contează. Port tot blugi și teneşi în picioare, dar am mersul mai apăsat acum față de pașii săltăreți, de odinioară. Nu-mi mai pun sufletul în palmele oricui. Dar tot iubesc și mă pierd printre oameni căutându-mă și tot mă mai surprind zâmbind fără noimă pe stradă. Dar nu cu gândul la tine.