Fluturii sunt nebuni! Nebuni pentru că
iubesc lumina mai presus de ei înșiși, instinctiv. Ei cred ca zboară drept chiar și atunci când zborul lor e circular. Încearcă
doar să se orienteze căutând lumina.
Fluturele e fascinat, buimăcit. Și
naiv. Lumina îl orbește. Îi simte căldura. Nu se ferește pentru că are încredere
în ea. Nu
înţelege mare lucru din ce i se întâmplă, dar simte că a ajuns unde trebuie. Entuziasmul
devine un soi de încântare. Oamenii îl privesc și nu înțeleg.
Îl cred prost și disperat. Nu înțeleg că dincolo de orice înfățișare, ei înșiși
sunt lumină... și fluturi, în același timp. Ego-ul lor se contractă și începe să
se teamă, încercând să găsească strategia în a supraviețui. Însă iubirea este
cea mai bună strategie. Nu iubirea aceea primitivă, deghizată, ci acea
iubire necontrolată, aproape nefirească în jurul căreia un fluture se învârte
nebun, dintr-o chemare de dincolo de el... și moare.
A. F.
A. F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu