Pe aripi de sine

                       Tu, omule, eşti o minune! De ce uiţi asta atât de des? De ce ai atât de puţină încredere în tine când viaţa îţi oferă aripi? De ce îţi este greu să te avânţi? Nu privi golul de sub tine, ci plenitudinea de deasupra ta! Nu băga în seamă vorbele celor din jur care îţi spun că nu ştii să zbori! Ascultă-ţi inima, ea ştie de ce eşti în stare, ştie ce poţi! Ea te cunoaşte în tot! Ea te ştie aşa cum tu ai uitat să te simţi. Ea cunoaşte drumul către tine însuţi şi mai departe. Taci şi ascult-o! Priveşte lumea prin bătăile ei, armonizează-ţi fiecare celulă cu ritmul ei şi te vei umple de dragoste de sine, de dragoste de noi, de dragoste de viaţă, de Dumnezeu...

                            Tu omule, mai eşti?... sau doar exişti? Mai poţi sau doar încerci? Îţi mai doreşti sau doar mai vrei? Hei, tu, eşti minunat! Habar nu ai cât eşti de minunat! Alege să fii tot fără să fii plin, să fii nesfârşit fără să te pierzi cu privirea, să fii bun fără să fii naiv, să fii lumină pentru că nu te-ai rătăcit în întuneric, alege să iubeşti dincolo de întrebări şi de răspunsuri, să urci fără să vrei să mai cobori vreodată, să simţi în fiecare clipă că eşti atât de viu încât, oricât de aproape ar fi sfârşitul, nu ai putea muri destul.
                                                                                                            A. F.
                                                                                                                                Foto - google.ro