Trăim în
lumea pe care ne-o clădim singuri, conform propriilor limitări şi aspiraţii. Cu
toate cuiele pe care ni le înfigem zilnic în palme, viaţa aleargă parcă undeva
în afara noastră... şi totuşi, prin noi, oscilând între ceea ce ,,trebuie" să
fim şi ceea ce suntem. Şi cu cât roata vieţii se învârte, cu atât oglinda
Sinelui se ridică la suprafaţă, aducând, sau nu, limpezimea... fiecăruia după
putinţă, năzuinţă şi acceptare.
A. F.
Foto: Anca Florea (fântâna din curtea Mănăstirii Zamfira - Prahova)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu