,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee
7 aprilie 2012
6 aprilie 2012
3 aprilie 2012
31 martie 2012
Nichita Stănescu
Ar fi putut împlini astăzi 79 de ani.
31 martie 1933 - 13
decembrie 1983
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.
23 martie 2012
21 martie 2012
20 martie 2012
19 martie 2012
16 martie 2012
Mi-e somn!
Suna ceasul; mi-e somn
de mor! Simt, printre ochii abia întredeschişi, cum dimineaţa mă îmbrăţişează rece,
deranjant de luminoasă, ca o ceaţă imensă, de neocolit. Cu ochii lăcrimând de
ciudă, casc amorţită şi îmi întind oasele într-o ultimă încercare eşuată de a
deforma realitatea. ,,Aseară aveam doi papuci, pe unde or fi acum?” Mă aplec şi încep să bâjbâi
cu mâinile pe sub pat. ,,Aha! Ating ceva.” Deschid un ochi şi îl închid grăbită
la loc. Nu. Ma îndoiesc că vreau să îmi bag picioarele în manulalul de
matematică al Mirunei. Las cartea tot acolo jos, cine ştie, eu nu vreau, dar
poate copilul, când se va trezi, va fi încântat să o facă. Am chef de glume, e
de bine.
Obligat-forţat, fac ochii mari şi ochesc din prima papucii lăsaţi lângă uşă. Îmi îndes bosumflată picioarele în ei şi, târâindu-i, mă arunc în toată splendoarea mea în oglinda din baie. ,, Neaţa tu!” Mă privesc nefiind prea convinsă că cea care se uită la mine sunt eu. Deschid robinetul, îmi umplu palmele cu apa rece şi mă autotorturez cu cruzime stropindu-mi faţa. ,,Bună dimineaţaaaaaaaaa!” Ma privesc iar, ochii sunt cam umflați, părul cam vâlvoi , … dar parcă încercarea aia de zâmbet chinuit îmi e cunoscută. ,,Hei, tu, parcă iubeai dimineţile de primăvară!?” ,,Mda, parcă. Promit că încep să le iubesc iarăşi …de mâine!”
Obligat-forţat, fac ochii mari şi ochesc din prima papucii lăsaţi lângă uşă. Îmi îndes bosumflată picioarele în ei şi, târâindu-i, mă arunc în toată splendoarea mea în oglinda din baie. ,, Neaţa tu!” Mă privesc nefiind prea convinsă că cea care se uită la mine sunt eu. Deschid robinetul, îmi umplu palmele cu apa rece şi mă autotorturez cu cruzime stropindu-mi faţa. ,,Bună dimineaţaaaaaaaaa!” Ma privesc iar, ochii sunt cam umflați, părul cam vâlvoi , … dar parcă încercarea aia de zâmbet chinuit îmi e cunoscută. ,,Hei, tu, parcă iubeai dimineţile de primăvară!?” ,,Mda, parcă. Promit că încep să le iubesc iarăşi …de mâine!”
14 martie 2012
13 martie 2012
12 martie 2012
10 martie 2012
9 martie 2012
8 martie 2012
7 martie 2012
6 martie 2012
3 martie 2012
2 martie 2012
27 februarie 2012
Opţiuni
Hei, nu mai alerga atât, ce vrei
să prinzi din urmă? Timpul? Nu-ţi mai irosi vremea dând din braţe, încercând să
explici ceea ce nici măcar tu nu înţelegi prea bine, te agiţi prea mult. De
ce ridici glasul? Eu te ascult oricum, chiar dacă nu desluşesc întocmai ce vrei să spui.
Şi stai pe loc. Te rog. Opreşte-te. Încearcă
să respiri adânc şi rar şi roagă-ţi inima să nu iasă din piept. Alungă-ţi gândurile.
Toate. Absolut toate. Rămâi doar tu cu tine, tu şi tăcerea ta. E o lume întreagă
dincolo de gânduri, de orice mişcare încrâncenată de a fi ceva, de a dovedi că
nu eşti atât de mic, atât de simplu, atât de normal. Acordă-ţi puţin timp să te
cunoşti cu adevărat, să te simţi, să te iubeşti în toată splendoarea ta. Atinge-ţi sufletul. Pentru o clipa, încetează
să-ţi mai fie teamă! Nici nu gândeşti cât plin de teamă eşti! … încearcă să fii
liber!
23 februarie 2012
21 februarie 2012
17 februarie 2012
16 februarie 2012
15 februarie 2012
13 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi




.jpg)

















.jpg)








