Acolo sus, totul părea altfel. Era cald şi bine, iar mirosul de lemn pusese stăpânire pe încăperea micuţă. Câteva perdeluţe vechi dar curate acopereau ferestrele din jur, lăsând pădurea de dincolo de ele să pară departe şi mai puţin înfricoşătoare. Locul îmi dădea un puternic sentiment de siguranţă şi intimitate. Mi-era bine!
Dar, timpul s-a condensat tot într-o clipă, clipă în care am fost chiriaş fără voie. Cocoţată acolo sus, într-un univers mic şi cochet, dincolo de toate ale lumii, copilăria îşi făcuse cuib, prinsă naiv într-un carusel al imaginaţiei.
Mogoşoaia 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu