Inegalabila emoţie a unui apus de soare încântă ochiul printre bătăi scurte şi obosite de aripi. Ciripitul, rămas pitit undeva între faldurile zilei, lasă loc binemeritatei tăceri dinaintea somnului. Încet, încet, totul se aşează, se linişteşte şi-şi răsfiră leneş formele în culorile blânde de sfârşit de zi.
,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee
23 februarie 2011
20 februarie 2011
Dansând în ploaie
Există câte o picătură de ploaie pentru fiecare secundă a vieţii noastre. Ceasornic exact, cerul împarte secunde ude peste tot. Pământul, lacom din fire, le soarbe cu sete, cu aceeaşi sete cu care noi sorbim clipele timpului. Plouă în lumea de afară şi în lumea dinăuntru nostru, acelaşi ropot surd, aceeaşi nostalgie; tot ce e viu, poate fără a bănui nimic, îşi scrie coregrafia dansând în ploaie. E simplu!
Mogoşoaia 2010
13 februarie 2011
Dumnezeu ne oferă calea, dar nu şi destinația
Uneori porţile rămân închise, cel puţin pentru o vreme. Să îţi doreşti, să ai voinţă, să faci tot ceea ce ţine de tine, uneori nu e de ajuns. E nevoie şi de destin, de acel cuvânt al Domnului pus la căpătâiul tău, atunci când te cobori în lume. E o împletire sacră între omenesc şi divin, între voinţă şi destin. Uneori ajungem în față unor porţi menite să rămână închise. Atunci, avem nevoie de aripi. Sau poate, în acel moment, nu avem trebuinţă de ce e dincolo de ele şi, orice am face, rămân închise.... cel puţin pentru o vreme.
11 februarie 2011
Noroc!
Poftiţi la carul cu .... vin. De data asta, oiştea nu e în gard, ci în pom, la propriu. Mă rog, butoaiele sunt întregi şi, se pare, asta e tot ce contează. E weekend şi Bachus se vrea pomenit! Hai noroc! Virtual. Vinul ... nu norocul!
Mogoşoaia 2010
10 februarie 2011
Întoarceri la copilărie
Acolo sus, totul părea altfel. Era cald şi bine, iar mirosul de lemn pusese stăpânire pe încăperea micuţă. Câteva perdeluţe vechi dar curate acopereau ferestrele din jur, lăsând pădurea de dincolo de ele să pară departe şi mai puţin înfricoşătoare. Locul îmi dădea un puternic sentiment de siguranţă şi intimitate. Mi-era bine!
Dar, timpul s-a condensat tot într-o clipă, clipă în care am fost chiriaş fără voie. Cocoţată acolo sus, într-un univers mic şi cochet, dincolo de toate ale lumii, copilăria îşi făcuse cuib, prinsă naiv într-un carusel al imaginaţiei.
Mogoşoaia 2010
9 februarie 2011
7 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi