Pentru o clipă, mi-am răstignit sufletul pe cer. Nu m-a durut. Chiar deloc. Ştiam că, a doua zi, îl voi putea aduna raze de pe acelaşi neant, sădindu-mi-l în piept ca pe un nou început. Aşa e viaţa. Iar eu, scotocind cuvinte-n necuvinte, ... trec prin ea, fluierând a visare.
Foto: Anca Florea - Lacul Techirghiol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu