O clipă

                 Sunt lumină şi întuneric, vis frumos şi coşmar totodată. Sunt ploaie rece, trecătoare de vară, sunt arşiţă, rug răscolit pe pământ. Sunt cădere de lacrimă şi înălţare de vânt, sunt un copil rătăcit printre basme şi-un bătrân lunecând obosit spre sfârşit. Sunt o literă uitată pe o coală albă de hârtie, aşteptându-şi cuminte bătaia de inimă potrivită, timp în care, toate celelalte slove au gonit să prindă zămislirea de cuvânt. -Un echilibru jucăuş între realitatea impusă şi o profundă introspecţie asupra sufletului meu.- 

                        Sunt ceea ce sunt, plus/minus o clipă. Cea de acum.