Astăzi îngerul meu învață să
zboare. Încerc să îi netezesc albastrul cerului cu palmele și să domolesc
puțin vântul, deghizându-l într-o adiere. Are cele mai frumoase aripi de pe pământ. Pentru că sunt ale ei! În lumina soarelui, devin magie. În lumina vieții, devin drum. Un drum pe care și-l va clădi, sper
eu, frumos, drept și liber. Pentru asta i-a dat Dumnezeu aripi. Pentru asta, în
felul meu, i-am presărat pe umeri praf de zâne. Să poată zbura.
De 18 ani, un înger umblă desculț
prin iarba raiului meu. E aici, în ochii mei, în sufletul meu, în dorința mea
de viață. De fiecare dată când o privesc, Dumnezeu îmi spune că mă
iubește, iar eu îi mulțumesc iubind-o mai mult. Și tot așa, zi de zi, prin
lumina care se revarsă fără tihnă spre mine, devine, fără pic de ezitare, o boabă de rouă pe un fir de iarbă, senină și răcoroasă ca pentru o zi
nouă.
La mulți ani, Miruna !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu