Fiecare dintre noi e un înger născut cu o singură
aripă. De aceea, uneori, zborul nostru este haotic şi nepotrivit. Avem tendinţa
să ne învârtim în cerc până la epuizare, încercând să zburăm, fără a realiza câte
drumuri deschise sunt împrejur. Ele nu aşteaptă decât pasul nostru coborât
simplu în ţărână şi dus mai departe de bucuria primordială, curată a inimii.
Câteodată, doi îngeri asemenea se întâlnesc şi zboară împreună. Se susţin, se echilibrează, se privesc şi se
sparg în bucăţi de oglindă, rănindu-se uneori, dar sfârşind îmbrăţişaţi până devin o pasăre
unică. Împreună reuşesc să coboare cerul în sufletul lor, chiar dacă poartă cu
ei toată truda şi neliniştea lumii.
Alteori, oglinda minte. Atunci, pasărea moare şi cioburile se risipesc.
E
fascinant cum, în fiecare dintre noi, o jumătate se ridică precum un zmeu în lumină, iar cealaltă jumătate se împământeneşte în formă,
cu o aripă crescută pe dinăuntru, prizonieră într-o colivie de nisip. O aripă
ne-a lăsat-o Dumnezeu la naştere ca să nu uităm cine suntem şi de unde venim. Pe
cealaltă însă trebuie să ne-o recâştigăm pe drumul înapoi, spre casă, să lăsăm inima
să curgă râu peste zăbrelele de nisip. De aceea suntem aici. Să ne redobândim
aripa, indiferent cât ne-am rătăci, indiferent cu ce am greşit când am
pierdut-o.
A. F.
Foto - google.ro
A. F.
Foto - google.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu