Păşeam cu tălpile
răvăşind nisipul pe plajă şi cu sufletul răvăşind norii adunaţi deasupra. M-am
privit în oglinda apei şi mi-am zâmbit. Mi-am umplut cu recunoştinţă
inima şi mintea şi am mulţumit în gând zilei ce se pregătea să plece.
Puţin mai departe, spre celălalt pod,
lumina oglindită îmi zâmbea şi ea. Mi-am deschis toată inima şi am cuprins-o cu
toate braţele iubirii din mine, până am devenit una cu ea... dincolo de
sfârşit... dincolo de tot ce ma delimita.
A. F.
Foto: Anca Florea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu