,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee

25 martie 2013

23 martie 2013

Tu

                                        
                        Bate vântul îngrozitor. Încerc să mă grăbesc cât pot; o pereche de aripi ar face minuni!  Ridic din sprincene mascând un zâmbet şi gonesc mai departe, trosnind alert tocurile de asfalt. O şuviţă rebelă îmi alunecă gâdilându-mi nasul, lăsându-se prinsă într-un balans continuu, precum stergătoarele unui parbriz. Pufăi ușor nervoasă. O urmăresc copilăreşte cu ochii încrucişaţi şi încerc să o prind cu vârful degetelor, agătând-o în fugă după ureche. Aşa, acum e mai bine.  
                    Străzile devin apăsător de aglomerate. Știu că mă aștepți și gândul că aș putea pierde chiar și un minut fără tine mă irită. Mă strecor curgând printre oameni, lăsându-i în urmă, prinși într-o abstractă mișcare statică. Încă puțin. Inima îmi bate cu putere și am impresia că fiecare pas pe care îl fac e un prilej pentru ea să îmi sară printre pașii aruncați pe trotuar. Simt nevoia să-mi pun mâna stângă pe piept și zâmbesc naiv, e încă acolo. 
                         În sfârșit, ajung pe ultima străduță și ...te zăresc. Ce șuvoi cald, copleșitor se revarsă în mine odată cu zâmbetul ăsta! Tu! Ce ciudat percepem timpul când iubim, întotdeauna e prea puțin sau prea mult ...la naiba, nu contează nimic atunci când nu sunt cu tine. Iar acum sunt! Te prind în brațe și mă abandonez ție, prinzându-ți din zbor sărutul și îmbrăcându-te dintr-o mișcare cu sufletul meu. Tu! Mi-a fost atât de dor, ...atât de dor! Brațele tale ridică ziduri pe lângă mijlocul meu iar ochii tăi, iubindu-mă, mă privesc pe dinăuntru. Mi-ai lipsit atât de mult, ...atât  de dor, ...tu! 
                        Ce straniu! Dincolo de noi e o lume întreagă. Dincolo de lume, e doar inima mea bătând nebunește pentru tine.

                      Amazing Piano song:  http://www.youtube.com/watch?v=3dM2qCCg6GE

24 februarie 2013

Aspiraţii de fluture


                   Stau pe o frunză de vânt şi ascult scrâșnetul prafului gonind pe alee. Mă înfăşor în vise ca un vierme de mătase şi ţes pânza vremii pe chipul şi pe sufletul meu. Înăuntru, ating şi apoi sorb în palme fiecare aşchie de lumină, lăsând-o apoi să curgă fir prin clipa mea de trecere prin lume (dulce alunecare printre contururi efemere, schimbătoare, alunecoase, încă vii). Şi ţes. - Prea multă zarvă, .... prea puţin răgaz, ... un strop dulceag de nebunie. - Mă simt prizonierul unei minuni care încă se creează, încă se clădeşte din interior, din lăuntrul meu, ca o sămânță de mac ce se visează pată sângerie pe câmpul verde. Știu că nimic nu e întâmplător, eu însumi, cu siguranță, nu sunt o întâmplare.
                Strâng lumină şi ţes cu încăpățânare firul de mătase împrejur. Știu că atunci când va fi gata, fluturele din mine va prinde aripi și va zbura, liber și fără întoarcere, un zbor de-o viață cât o zi-lumină.

20 februarie 2013

Maramureș - plai cu flori

                                
                                Maramureș II - Mănăstirea Bârsana 2011

16 februarie 2013

Nu trece zi


                         Nimic din ceea ce este frumos dar trecător nu mă face să cred că nu merită să lupt pentru el doar pentru că e efemer. Nu îmi doresc eternitate nici în iubire, nici în lucruri, nici în viață. De fapt, tocmai acest aspect incert, această fragilitate le face de neprețuit. Vreau să mă umplu de ele atât cât pot, atât cât îmi este dat, să nu irosesc nimic din ceea ce mi se întâmplă și mă împlinește. Așa sunt eu, mereu pe drum, adunându-mă mai întreagă ca niciodată din propria-mi pierzanie. Și nu trece zi în care să nu îmi doresc să fiu puţin mai mult decât ceea ce sunt şi să vreau să pot să îmi doresc puţin mai puţin din ceea ce nu pot să fiu.


14 februarie 2013

5 februarie 2013

4 februarie 2013

Chip frumos


                                             Mănăstirea ,,Dintr-un lemn” 2012

- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi