,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee
29 septembrie 2012
28 septembrie 2012
27 septembrie 2012
26 septembrie 2012
25 septembrie 2012
24 septembrie 2012
21 septembrie 2012
19 septembrie 2012
18 septembrie 2012
17 septembrie 2012
Dor de mine
Cu fratele meu - jucăria mea vie -
Doua codițe, fluturând
năzdrăvane în vânt, făceau ca razele soarelui sa pară simple note pe un
portativ. La celălalt pol, o pereche de adidași, ușor scămoșați, prelungiri
jucăușe a unor picioare slăbănoage și lungi, săreau ritmic scuturând parcă în
aer asfaltul de praf. Între, se întindeau ca pe o sârmă întinsă spre cer, o
pereche de pantaloni scurți, un tricou în care se ascundeau câteva
corcodușe încă verzi, două brațe arse de soare, pline de zgârieturi și un chip
prin ochii căruia lumea era un univers nelimitat, în care absolut orice era
posibil. Era o bucurie de ,,a fi``... copleșitoare! O simt și acum, privind în
urmă, ca și cum ar fi fost ieri.
Uneori curgeau
și lacrimi, le lăsam să curgă prin mine gândindu-mă că plouă, plouă cu soare,
udând lumina ce cădea liniștită, caldă printre acei câțiva ani ai mei. Aveam de
partea mea magia copilăriei, acea putere neîngrădită de a visa
realitatea. Era cea mai simplă, curată și uimitoare ,,întâmplare” a vieții
mele, eram copil. Eram un suflet viu, eram liberă, eram un început în care
soarele răsărea uitând să mai apună.
Între timp, m-am risipit printre
oameni mari și mult prea multe cărări pietruite. Am crescut înstrăinându-mă de mine.
Doar vântul a rămas același, măturând văratic aceeași lumină pe care însă,
acum, nu mai reușesc, de cele mai multe ori, să o văd, să o simt, să o strâng
bălaie în păr, precum copilul de altădată.
15 septembrie 2012
14 septembrie 2012
7 septembrie 2012
6 septembrie 2012
5 septembrie 2012
4 septembrie 2012
28 august 2012
24 august 2012
23 august 2012
22 august 2012
21 august 2012
22 iunie 2012
21 iunie 2012
20 iunie 2012
19 iunie 2012
16 iunie 2012
Gonind stând pe loc II
Cearcăne lungi, viu colorate, se întind zmeie pe cerul lumii mele. Gândurile
mă ţin trează şi dimineţile vin prea devreme, poate. Lumea se schimbă, continuă
în mişcare în jurul meu, eu stând mereu pe loc, atingând-o din când în când cu
vârful degetelor, ca pe o himeră. O ascult, o privesc, îi miros trecerea şi-i întâmpin
întotdeauna venirea. Eu mereu aceeaşi, ea mereu la fel. Ea aleargă, eu stau, ea
trece, eu rămân, încerc să o înţeleg, ea se încurcă mai tare. Dincolo de orice teamă,
dincolo de orice reproş, dincolo de orice limită, o încarc cu iubirea mea tăcută.
Şi uneori mă împrietenesc cu unii oameni, dar doar cu unii mă mai revăd din
când în când şi doar cu unii dintre ei împart şi suflet.
Ropot de vânt trece
prin mine, făcând cuvintele să curgă.
File de poveste, copil
rătăcit într-un carusel uriaş, las lumea să se învârtă la nesfârşit în jurul meu.
Stând pe loc într-o continuă mirare, o aştept răbdătoare să se oprească... încăpăţânându-mă
sa nu înţeleg că cea în mişcare... sunt eu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi




























.jpg)
