E primăvară în plină
iarnă! Puţină abrambureală în propriul metabolism nu strică. Şi, dincolo de
raţiune, inima îmi zburdă de bucurie, hârjolindu-se bezmetică în baia de lumină
a unui soare capricios. Printre crengile goale, păsările
ţipă zburând de colo - colo, ciripind gălăgioase semne de
nedumerire …grozavă buimăceală a naturii. Am văzut şi ghiocei, la
un colţ de stradă, o bătrână îi ţinea în mâini, neferindu-şi de pe chip mirarea
faţă de lipsa de entuziasm a trecătorilor.
Îmi bag mâinile în
buzunare sorbind cu nesaţ ordinea dezordonată din jurul meu. Cu gândurile mult
prea departe, mă lovesc uşor de doi trecători şi aproape reuşesc să iau un pom
în ,,braţe”; nimic neobişnuit pentru mine. Am o dorinţă nebună să fluier dar
tot ce îmi iese e un zumzăit ca de la o oală sub presiune. Ma rog, intenţia
contează.
Azi e primăvară, mâine … vom vedea. Ne
vom bucura de un ghiocel, de un fulg de nea, de o ploaie rece sau de haine
subţiri. Orice ar fi, promit că îmi voi exersa fluieratul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu