E uimitor cât de uşor ne putem schimba uneori cursul vieţii. O vorbă, un gest, o renunţare sau încrâncenarea în faţa ei, te pot muta într-un alt decor. Unul mai bun sau mai puţin bun, ... cine ştie? Nu e uşor să decizi, nu e uşor să rişti, ... nu e uşor să schimbi. Şi totuşi, îmi doresc cu ardoare ca un pasaj din viaţa mea să se încheie acum. Atunci când existenţa unei părţi din tine doare mai mult decât renunţarea la ea, cred că e momentul potrivit să te desprinzi şi să mergi mai departe. Dar ce pun în loc? În ce măsură golul rămas va face un om mai bun din mine? Habar nu am! Cred că, pur şi simplu, uneori trebuie să renunţi şi să-ţi acorzi o nouă şansă. Poate îţi iese sau nu, vei şti că ai încercat, că ai avut curajul să crezi în ceea ce visezi să faci sau să devii.
La urma urmei, însăşi viaţa e ca o aruncare nesfârşită de zaruri. Controlul e doar o iluzie dată de către Dumnezeu nouă, să nu înnebunim în faţa propriilor temeri. Şi, cât timp cei dragi îmi sunt alături, totul devine mult mai simplu: pot! ... de ce nu?
La urma urmei, însăşi viaţa e ca o aruncare nesfârşită de zaruri. Controlul e doar o iluzie dată de către Dumnezeu nouă, să nu înnebunim în faţa propriilor temeri. Şi, cât timp cei dragi îmi sunt alături, totul devine mult mai simplu: pot! ... de ce nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu