Ții
minte când mă țineai de mână înfruntând marea cea mare, răscolind cu trupurile
ude nisipul purtat de vânt? Cum, ca niște școlari cuminți, scriam cu tălpile sărutări
pe plajă, peceţi aliniate cuminți pe coli ude, imaculate în așteptare? Nu mă gândeam, pe atunci, că acele clipe se vor duce, că vor alerga îndepărtându-se continuu,
ignorând privirea noastră aruncată îndărăt. Încă mai port, lipit de mijloc, brațul
tău şi nu am îngăduit ochilor tăi să mă piardă vreo clipă.
Bună seara, dragul
meu! Sunt eu, forma udă în mișcare de atunci. Încă mă înfășor în jurul tău și
te sărut când pleci pe ușa dimineața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu