Am uitat cum e să-ți scriu,
Moșule. Poate că îmi lipsește inocența aceea care făcea ca lucrurile să curgă
de la sine, iar cerințele să curgă, scurt și la obiect, din postura
unei năzbâtii de copil, care credea că merită totul pentru că a fost cuminte. Nu
mai sunt așa cuminte, Moșule, și nici chiar așa copil nu mai sunt. De
inocență,... ce să mai vorbim?! Am crescut și nu știu dacă-mi pare rău sau bine,
știu doar că era inevitabil. O să
îți scriu doar că te aștept. Pentru că, oricât timp ar trece peste mine, nimic nu-mi
poate răpi magia Crăciunului. Așa că nu îți cer ceva anume, adu-mi ce vrei tu. Dar, te rog, nu uita de mine, Moșule, căci eu nu te-am uitat!... chiar dacă nu mai sunt copil.
- Crăciun fericit, tuturor! -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu