Spune-mi
tu lumină de dimineață, să mă trezesc? Adună-ți te rog lumina
zorilor pe inima mea și spune-mi. Dacă e ,,da”, șoptește-mi numele și închide-l
până seara într-un vals prin iarba udă. În neștire. Cu patimă. Cu mâinile
ferecate de necugetare. Cu gingășia tălpilor goale răscolind roua din verde, …cu călcâiele sărutate de pământ… Îmbracă-mă în minciuni nevinovate, albe, cu
umbre lungi, diafane și dă-mi partener un înger cu o aripa. … să pot să-i țes pe portativ, din note, aripa
pierdută.
A. F.
A. F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu