Dor

 

            

             Mi-e dor de portocala rostogolită în cizmuliță de mâinile lor îngândurate. Aceleași mâini care altădată mă mângâiau tandru pe creștet și mă hrăneau când eram bolnavă sau prea mică. Tot ele mă ridicau, tot ele îmi înnodau șireturile, tot ele mă certau și apoi îmi ștergeau lacrima pe obraji. Mi-e dor de ochii lor sorbindu-mi emoția din gesturile de copil. Dacă aș fi știut, aș fi împietrit în momentul acela de încântare pentru ca fericirea lor să fie fără sfârșit. Mi-e dor.
                                                                                                  A. F.

https://www.youtube.com/watch?v=aaO5JOB2V7k