Te simt singur, abătut. Toată adâncimea asta în care aluneci şi nu te poţi opri... De unde atâta gol de tine?
Ţi-aş întinde mâna să te prind, mi-e teamă însă că vei aluneca şi mai mult încercând să fugi de mine. Doar o să
te strig, cât pot de tare, cu toată revărsarea inimii mele peste inima ta. Te
va ajunge din urmă oriunde te-ai rătăci, oriunde te-ai închide. Te voi învălui
cu dragostea mea în rugăciunile din zi şi din noapte, pentru ca tu să poţi dărui
mai departe dragoste ţie însuţi şi celor din jur. Voi fi mereu aici, într-un fel pe care doar
tu îl poţi înţelege. Şi de care, încă ţi-e teamă.
Realitatea e plină de nisipuri
mişcătoare. Începi să capeţi cu adevărat controlul asupra vieţii tale abia
atunci când aproape l-ai pierdut de tot. E un adevăr!
Bucură-te de ceea ce ai, primeşte ceea ce ţi se dă, ascultă-ţi inima şi fă ce îti spune ea! Lasă-te purtat de
viaţă, nu te împotrivi! Iubeşte ce te înconjoară, fără teamă! Nu înţelegi? Toate lucrurile de care
te temi, odată asumate, nu te coboară, te ridică! Hai sus, acolo unde îţi
este locul! În soare! Zâmbetul meu îţi îngână sufletul, oriunde ai fi, oriunde te-ai
îndrepta, pe oricine ai iubi.
A. F.
A. F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu