Iron
and Wine - Flightless Bird, American Mouth
Foto- google.ro
Ascultam cântecul acesta oriunde mergeam, aproape obsesiv. Îl fredonam şi în somn, printre vise. Devenisem acelaşi
şir de note muzicale, el pe portativ, eu mărşăluind cu căştile pe urechi, pierdută pe străzile reci de
toamnă. Apoi, a venit încă o zi... şi tu. Nici nu realizasem până atunci cât mă rătăcisem
în mine. Tu m-ai găsit.
De câteva
luni, viaţa mea este un carusel. Mă învârt nebuneşte şi lumea mea dansează frenetic
între lanţuri care se strâng şi se rup cu o forţă ameţitoare. Nu ştiu de ce
acum, nu ştiu de ce eu, nu ştiu de ce vin, nu ştiu de ce pleacă, nu ştiu de ce
se întorc. Doar se întâmplă. Am fost năucită, fericită, dezamăgită, surprinsă,
plină de întrebări, răvăşită de răspunsuri, am fost foarte sus, am fost foarte
jos, am râs ca o nebună, am plâns ca un copil, am râs de prea mult, am plâns de
prea puţin. Curg toate ca un râu, iar eu înot printre ele ca un peştişor auriu,
prins în nada vieţii mele. Şi mă rog să nu înceteze!
Ascult acelaşi
cântec, din nou. Îl fredonez şi acum pe aceleaşi străzi, cu aceleaşi căşti pe
urechi, dar prin primăvară. SUNT intens, profund, roşu, galben, verde... mi-e drag de
mor de toată năuceala asta! Trăiesc visuri pe care nu am îndrăznit să le cer. Vin
către mine oameni pe care nu am îndrăznit să-i strig. Unii dărâmă în mine
ziduri pentru ca alţii să poată răspândi cu mine lumină. E fascinant cum totul
se întâmplă de la sine, cursiv, ordonat, împlinit. Eu doar îmi deschid mintea şi
sufletul. Şi ele vin.
Am nevoie de
timp, să nu pierd nimic. Am nevoie
să îmi deschid larg inima să pot să simt tot. Am nevoie de înţelepciune să nu irosesc ceva. Am nevoie de tine să mă asculţi.
Păcat că nu mai eşti. Ai fost?
A. F.
A. F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu