,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee

3 februarie 2012

Bâlea Lac


                                                                                                                             Transfăgărăşan 2011

2 februarie 2012

E friiiiggggg!


                                                                                                                                  Tineretului 2012

31 ianuarie 2012

Frozen


                                                                                                                      Tineretului 2012

30 ianuarie 2012

Sinaia - Cota 1400


                                                                                                                          Sinaia 2011

27 ianuarie 2012

Ţinta: Castelul Peleş


                                                                                               Sinaia - Castelul Peleş 2011

26 ianuarie 2012

Ropot de vânt


                    Mi-e frig. Îmi simt sufletul un ghem rece, pustiu, ,,cântând”ca un deşert în noapte. Câţiva cai aleargă sălbatici printre degetele incredibil de lungi, scriindu-mi inele cu ropotul lor, răvăşindu-mi porii precum praful de stepă... până încep să curgă prin vene. Uneori îi aud nechezând, zdrenţuindu-mi liniştea cu copitele metalice, scrâşnindu-mi pielea din interior în goana lor prin mine. Îi simt cum îşi croiesc drum prin iarna mea, purtându-mi răzvrătirea în spate, cu un devotament incredibil. Şi nu se plâng, nici nu mă ceartă. Doar mă ţin vie alergând prin mine, încălzindu-mă, transformându-mă în mişcare,  făcându-mă să simt cum las totul în urmă, mistuindu-mă în propria-mi căutare.
                  Abia când ei simt că sufletul meu s-a topit curgând melancolic prin lume, obosiţi dar liberi, se reîntorc în palmele mele şi apoi, ridicându-se până pe umeri şi mai departe, sfârşesc cu coama în vânt cercei la ureche. 

Ochi de felină


                      Mănăstirea Sinaia 2012

25 ianuarie 2012

Alb şi rece


                                                                                                                                           Sinaia 2011

19 ianuarie 2012

Speranţa noastră se numeşte schimbare!


                        Părem manechine într-o vitrină. De la costumul de pionier, am ajuns să purtăm lenjerie intimă şi să ni se impute taxe pentru orice surplus la chilotul tanga. Designerii ţării ne explică răspicat şi fără drept de apel că trebuie să treacă la tăierea tuturor articolelor vestimentare, întrucât necesarul materialului pentru confecţionarea buzunarelor fără fund ale mai marilor casei de modă este din ce în ce mai mare. Stăm despuiaţi, nuduri în devenire, şi privim vidul de dincolo de geamul rece. Înţelegem ce ni se întâmplă dar, se pare că, încă mai e loc de ceva batjocoră în plus. Începem să constatăm că suntem din ce în ce mai goi, despuiaţi până la ultima fărâmă de respect şi demnitate. Sperăm cu ochii în lacrimi că ceva, cumva, se va schimba de la sine şi, poate, bunul simţ va face trecătorul de dincolo să ne privească şi să ne trateze ca pe nişte oameni. 
                        Nu, nu suntem manechine de plastic, goale pe dinăuntru şi pe dinafară, mute şi reci, chele ca într-un plin proces de chimioterapie. Să trecem dincolo de vitrină şi să spunem ce ne doare! Merităm să fim ascultaţi, merităm să purtăm haine pe măsura noastră şi merităm să fim luaţi în seamă când se hotărăşte ,,ce se mai poartă” prin ţară. Şi nu e nevoie să spargem vitrina, putem ieşi spre a ne spune cuvântul cu capul sus, pe uşa din faţă! 

Dulce - acrişoară

20 decembrie 2011

Pe-aici trece timpul.


          Timpul, singurul trecător al locului, adună nestingherit împietrirea formelor şi umbrele încă vii, în schimbare.

17 decembrie 2011

Te iubesc


                    Ţi-am spus azi că te iubesc? Dacă nu, măcar vreun gest mărunt sau o şoaptă căzută în grabă te-a făcut să simţi că eşti al meu? ... Că sunt în stare să îmi înnod fericirea de gât şi să mă arunc în braţele tale cu ochii închişi, într-o desăvârşită mistuire, ai simţit? Cum sufletul meu, înfăşurându-şi braţele în jurul inimii tale, se face râu şi curge de-a valma printre rânduri de cuvinte... simţi? Te iubesc! Ca un fluture alunec prin ochii tăi şi mă strig în pierzanie să-mi pot regăsi aripile apoi. Uneori te iubesc mai mult, alteori... doar te iubesc şi mai mult, fără să vreau, uneori fără să ştiu. Nu trăim într-o lume perfectă, ci doar într-o lume. Perfectă e clipa în care, naufragiaţi pe ultimul petec de răgaz al lumii, stăm şi ne ascultăm inimile bătând nebuneşte una în căuşul celeilalte.

25 noiembrie 2011

Free

                   Toţi suntem prizonierii propriei noastre limitări. Ceea ce uităm, de cele mai multe ori, e faptul că cheia eliberării se află tot la noi.

21 noiembrie 2011

- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi