,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee
2 februarie 2013
1 februarie 2013
29 ianuarie 2013
27 ianuarie 2013
24 ianuarie 2013
23 ianuarie 2013
22 ianuarie 2013
21 ianuarie 2013
19 ianuarie 2013
Noapte bună!
Mă privesc în oglindă şi îmi dau seama ce bine semăn cu mine. E ca un lanţ
nesfârşit în care fiecare ,,eu” se pierde la rândul lui în ochii din oglindă,
ca o spirală nesfârşită. Oare care sunt eu dintre ele? Aceeaşi clipire, acelaşi
balans uşor la trecerea unui gând, aceeaşi întrebare repetându-se de tot atâtea
ori ...
Rup nedumerită vraja momentului şi îndreptându-mi în fugă bluza de
pijama mă îndrept spre dormitor cu destinaţia ... somn. Mă arunc în pat
ca un bolovan şi lipindu-mi privirea de tavan îmi trag cerceaful până la
bărbie, resemnându-mă punct printre buclele semnelor de întrebare. Încerc
să fac pace strângând evantaiul cu toate chipurile mele și scufundându-mă în
perna moale, îndemnându-mă la visare. Nimic nu se compară cu senzaţia asta de
moleşeala. Închid ochii și mă abandonez nopții ca o gaură neagră într-un
univers prea mic, sfârșind prin a mă pierde în mine însumi.
Noapte
bună! La urma urmei, dacă nu e linişte în sufletul tău, e neliniște
pretutindeni.
18 ianuarie 2013
17 ianuarie 2013
16 ianuarie 2013
12 ianuarie 2013
11 ianuarie 2013
7 ianuarie 2013
21 decembrie 2012
Sărbători fericite!
Ești alb și rece, ai toate semnele că ai fi un om sincer. Îmi plac oamenii
sinceri și calzi, vreau să zic... calzi sufletește.
Chipul tău emană o căldură pe care nicio zăpadă n-o poate stinge. Îmi plac
ochii tăi negri și profunzi, puuuuțin cam prea apropiați, parcă. Dar nu m-ar
deranja să mă vezi dublu, la urma urmei, sunt drăguță, nu-i așa? Stai, gata,
s-a aranjat, acum e bine. Important e să aibă amândoi aceeași direcție. Hm,
hm..., scuze...!
Deci, mă vezi? Dacă da, dă din mătură. OK, înțeleg, ești împietrit de emoție. Ești un om sensibil. Și, pe deasupra, știi să taci când îți vorbesc, e super! E atât de plăcut să te auzi, să nu te bruieze nimeni! Hei, știi, mie nu îmi place iarna, dar când știu că vin Sărbătorile parcă mi se umple tot sufletul de bucurie, înțelegi? Și când ninge... totul e magic și intens, și viu, și aproape... și... și... reeece. Zău că vreau să te îmbrățișez, dar deja tremur toată. Asta nu înseamnă că nu îmi placi, deși... cred, totuși, că... ești puțin... cam tăcut? Știu că ți-am spus că îmi place să mă aud vorbind... dar, dacă mă gândesc mai bine, aș vrea să spui și tu ceva, orice. Nu vrei?! Ți-e, poate, prea frig?! Nu cred, nu tremuri, ba chiar pari că te simți foarte bine, chiar dacă e un ger năprasnic. Eu abia stau. Mda, păi, ce să mai spun? Cam asta e. Eu... mă duc. Plec... acum. Dar nu îmi pare rău că m-am oprit să vorbesc cu tine. Oricum, nu aveam o direcție anume... și nici cu cine să vorbesc. Aveam nevoie de un prieten, unul căruia să îi spun că sunt fericită, că sunt entuziasmată ca un copil și că, deși tremur, în sufletul meu e multă, multă căldură! Îmi doream doar să împart asta cu cineva. Nu spui nimic? Ei, eu ți-am spus, ...acum știi. Simt că înțelegi tot, ochii tăi nu mint, fie ei și de cărbune. Așadar, rămâi cu bine! Poate mai trec mâine să te vad. Ai vrea? Nu?! Mă rog... SĂRBĂTORI FERICITE și ție... ! Și, chiar și așa, îți mulțumesc că mi-ai ieșit în drum!
Deci, mă vezi? Dacă da, dă din mătură. OK, înțeleg, ești împietrit de emoție. Ești un om sensibil. Și, pe deasupra, știi să taci când îți vorbesc, e super! E atât de plăcut să te auzi, să nu te bruieze nimeni! Hei, știi, mie nu îmi place iarna, dar când știu că vin Sărbătorile parcă mi se umple tot sufletul de bucurie, înțelegi? Și când ninge... totul e magic și intens, și viu, și aproape... și... și... reeece. Zău că vreau să te îmbrățișez, dar deja tremur toată. Asta nu înseamnă că nu îmi placi, deși... cred, totuși, că... ești puțin... cam tăcut? Știu că ți-am spus că îmi place să mă aud vorbind... dar, dacă mă gândesc mai bine, aș vrea să spui și tu ceva, orice. Nu vrei?! Ți-e, poate, prea frig?! Nu cred, nu tremuri, ba chiar pari că te simți foarte bine, chiar dacă e un ger năprasnic. Eu abia stau. Mda, păi, ce să mai spun? Cam asta e. Eu... mă duc. Plec... acum. Dar nu îmi pare rău că m-am oprit să vorbesc cu tine. Oricum, nu aveam o direcție anume... și nici cu cine să vorbesc. Aveam nevoie de un prieten, unul căruia să îi spun că sunt fericită, că sunt entuziasmată ca un copil și că, deși tremur, în sufletul meu e multă, multă căldură! Îmi doream doar să împart asta cu cineva. Nu spui nimic? Ei, eu ți-am spus, ...acum știi. Simt că înțelegi tot, ochii tăi nu mint, fie ei și de cărbune. Așadar, rămâi cu bine! Poate mai trec mâine să te vad. Ai vrea? Nu?! Mă rog... SĂRBĂTORI FERICITE și ție... ! Și, chiar și așa, îți mulțumesc că mi-ai ieșit în drum!
20 decembrie 2012
19 decembrie 2012
17 decembrie 2012
13 decembrie 2012
De iarnă
Afară ninge viscolind peste primăvara
ce va urma să vină. În sufletul meu e cald, iar ecoul tăcerii mele acoperă
gingaș toamna ce abia a trecut. Răstălmăcire de cuvinte agățate beteală în
răvășirea timpului.
Îmi pare că iarna miroase a iasomie, o simt încântându-mi
nările cu parfumul ei tare, pătrunzător... și alb. Albă, o lume albă și tăcută.
O lume rece privită prin sticlă de căldura unui suflet. Privesc totul ca pe un
glob imens de Crăciun în care fulgii de nea aleargă neobosiți după răsucirea
unei cheițe. Mă bucur ca un copil. Îmi las ticăitul inimii ca melodie de fundal
și ținând între pleoape întreaga neclintire în continuă mișcare, mă risipesc
hohotind de încântare peste lumea albă, sculptându-mă fulg în decor,
răscolindu-l.
11 decembrie 2012
10 decembrie 2012
6 decembrie 2012
Sfințenie
Mănăstirea SIHĂSTRIA
http://destinatiituristicero.blogspot.ro/search/label/M%C4%83n%C4%83stirea%20SIH%C4%82STRIA
3 decembrie 2012
30 noiembrie 2012
29 noiembrie 2012
27 noiembrie 2012
26 noiembrie 2012
22 noiembrie 2012
20 noiembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi















.jpg)













