,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee
5 martie 2013
4 martie 2013
1 martie 2013
28 februarie 2013
24 februarie 2013
Aspiraţii de fluture
Stau pe o frunză de vânt şi ascult scrâșnetul prafului gonind pe alee. Mă înfăşor în vise ca un vierme de mătase şi ţes pânza vremii pe
chipul şi pe sufletul meu. Înăuntru, ating şi apoi sorb în palme fiecare aşchie
de lumină, lăsând-o apoi să curgă fir prin clipa mea de trecere prin lume
(dulce alunecare printre contururi efemere, schimbătoare, alunecoase, încă
vii). Şi ţes. - Prea multă zarvă, .... prea puţin răgaz, ... un strop dulceag
de nebunie. - Mă simt prizonierul unei minuni care încă se creează, încă se
clădeşte din interior, din lăuntrul meu, ca o sămânță de mac ce se visează pată
sângerie pe câmpul verde. Știu că nimic nu e întâmplător, eu însumi,
cu siguranță, nu sunt o întâmplare.
Strâng lumină şi ţes cu încăpățânare firul de mătase împrejur. Știu că atunci când va fi gata, fluturele din mine va prinde aripi și va zbura, liber și fără întoarcere, un zbor de-o viață cât o zi-lumină.
Strâng lumină şi ţes cu încăpățânare firul de mătase împrejur. Știu că atunci când va fi gata, fluturele din mine va prinde aripi și va zbura, liber și fără întoarcere, un zbor de-o viață cât o zi-lumină.
22 februarie 2013
21 februarie 2013
20 februarie 2013
19 februarie 2013
16 februarie 2013
Nu trece zi
Nimic din
ceea ce este frumos dar trecător nu mă face să cred că nu merită să lupt pentru
el doar pentru că e efemer. Nu îmi doresc eternitate nici în iubire, nici în
lucruri, nici în viață. De fapt, tocmai acest aspect incert, această
fragilitate le face de neprețuit. Vreau să mă umplu de ele atât cât pot, atât
cât îmi este dat, să nu irosesc nimic din ceea ce mi se întâmplă și mă
împlinește. Așa sunt eu, mereu pe drum, adunându-mă mai întreagă ca
niciodată din propria-mi pierzanie. Și nu
trece zi în care să nu îmi doresc să fiu puţin mai mult decât ceea ce sunt şi
să vreau să pot să îmi doresc puţin mai puţin din ceea ce nu pot să fiu.
15 februarie 2013
14 februarie 2013
13 februarie 2013
12 februarie 2013
11 februarie 2013
8 februarie 2013
6 februarie 2013
5 februarie 2013
4 februarie 2013
2 februarie 2013
1 februarie 2013
29 ianuarie 2013
27 ianuarie 2013
24 ianuarie 2013
23 ianuarie 2013
22 ianuarie 2013
21 ianuarie 2013
19 ianuarie 2013
Noapte bună!
Mă privesc în oglindă şi îmi dau seama ce bine semăn cu mine. E ca un lanţ
nesfârşit în care fiecare ,,eu” se pierde la rândul lui în ochii din oglindă,
ca o spirală nesfârşită. Oare care sunt eu dintre ele? Aceeaşi clipire, acelaşi
balans uşor la trecerea unui gând, aceeaşi întrebare repetându-se de tot atâtea
ori ...
Rup nedumerită vraja momentului şi îndreptându-mi în fugă bluza de
pijama mă îndrept spre dormitor cu destinaţia ... somn. Mă arunc în pat
ca un bolovan şi lipindu-mi privirea de tavan îmi trag cerceaful până la
bărbie, resemnându-mă punct printre buclele semnelor de întrebare. Încerc
să fac pace strângând evantaiul cu toate chipurile mele și scufundându-mă în
perna moale, îndemnându-mă la visare. Nimic nu se compară cu senzaţia asta de
moleşeala. Închid ochii și mă abandonez nopții ca o gaură neagră într-un
univers prea mic, sfârșind prin a mă pierde în mine însumi.
Noapte
bună! La urma urmei, dacă nu e linişte în sufletul tău, e neliniște
pretutindeni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi










t.jpg)


















