Joc de culori

Printr-un ochi de suflet.

Nori risipiţi de sfârşitul de zi.

Rânduite.

Copilărie

Vremea trece fără milă, fără noimă uneori,

Curcubee poleite strângi în pumni până-i să mori.
Însă toate adunate, ca un puf de păpădii,
Zburdă-n vânt purtând nostalgic

Dorul de-a mai  fi copii.

                      
                                                        Anca Florea

Acasă

                  Aş cutreiera lumea în lung şi-n lat, fără contenire. Mi-aş umple fiinţa toată cu fiecare  răscolire de praf  a pasului meu pe drum. M-aş hrăni, continuu flămânzind, din fiecare colţ de natură, fiecare mănunchi de oameni şi de cultură, mentalităţi, tradiţii şi m-aş distra, aş contempla, aş admira sau m-aş mira, acordându-mi bătăile inimii la vibraţiile fiecărui loc străbătut.
                     Dar revenirea acasa e dulce de fiecare dată. Nimic nu se compară cu clinchetul cheii în uşa casei mele, cu binecunoscutul sunet scos de târâitul papucilor în drumul lor spre frigider. Până şi la duş apa curge într-un ritm cunoscut, iar oglinda din baie urează bun venit chipului meu ,,aburit". Tot flămânzind, de data asta la propriu, mă răsfăţ cu parfumul atât de familiar al aşternuturilor mele şi adorm cu mii de gânduri adunate de pe drum:  ..... zece oi, unusprezece oi, douăspreze ...ce oi....o sutăăăunuuuu .... oooiiiiiiiiiiiiiiii .....

                     Acasă .... e atât de bine! Abia aştept să plec din nou ca să mă pot întoarce!

La mare

La mare

O discuţie ... ca între bărbaţi.

Lumea în albastru.

Răsărit de soare la malul mării

Aripi în vânt şi briză de mare.

                                                                                 Litoral România 2011

În aer

Mare 2011

În zbor printre flori de tei.

Trafic intens

                        În sufletul meu e o mare şi continuă vânzoleală. Sincer, habar nu am cum mă descurc cu toate aceste încrengături de gânduri şi trăiri într-o mişcare continuă. ,,Trafic intens” aş numi eu acest mic-mare univers cuibărit sub o privire calmă şi aura unui bun ascultător. Sunt un om echilibrat, aşa că haosul nu îmi este necunoscut. Am nevoie de el pentru a contrabalansa ordinea şi logica fiecărei zile ce riscă să treacă monoton.  Şi da, sunt în tandreţuri cu un strop de nebunie, condiment cu aromă de om viu. Doar aşa, să pot privi în urmă fără să mă plictisesc. 

                     Când obosesc, mă închid în mine, înlocuindu-mi sufletul cu o linie continuă, murind ca un orizont în noapte. Tăcut. Până când nevoia de a modela viaţa e mai puternică decât contemplarea ei. Şi traficul se deschide pe autostrada sufletului meu! Fiecare gând, fiecare emoţie sunt acolo, gonind nebuneşte, lăsând umbre colorate pe asfalt, după lumina strânsă în fiecare.  

Vreme ploioasă, dar vacanţa e vacanţă!

Visul unei ploi de vară.

Parcul IOR

Lumină caldă

În oglindă

                  Cineva îmi spune în fiecare dimineaţă că voi avea o zi minunată, că nu voi avea decât o şansă de a trăi aceste clipe şi că niciodată, chiar dacă vor mai fi zile, niciodată nu va mai fi la fel. Îmi spune totul fără cuvinte, privindu-mă cald, uşor tristă, ca şi cum ar fi ultima oară. Îmi zâmbeşte şi eu închid ochii pentru a-i simţi din plin atingerea mâinii alunecând într-o mângâiere pe obrazul meu. Apoi îi culeg zâmbetul împrăştiat stângaci de o clipire. Doamne, cum poate un zâmbet atât de trist să emane atâta dorinţă de viaţă şi încântare? Pentru o clipă, totul încetineşte şi, ca o aură, rămâne doar emoţia, un fior cald şi plăcut, firav ţesut în jurul inimii mele. E o magie subtilă şi fragilă.
                       Am nevoie de acest moment de vulnerabilitate în care sufletul meu, fărâma mea de lumină, stă nud în faţa mea şi eu, cu acelaşi chip, dincolo de oglindă, mă hrănesc ca un flămând cu iubirea ei pitită într-o mângâiere imaginară.

http://www.youtube.com/watch?v=-EQ6eHeBrhM

Amestecate

Căsătorie cu bucluc

Liniştea dinaintea furtunii

De la firul ierbii

De la firul ierbii

Sărăcie

                                                                                                                    Gura Diham - Bușteni 2010

Pe înserat

Roşu de mai

Înainte de sfârşit

De la firul ierbii

Muzica mea

                     Mă uit către monitorul calculatorului şi încerc să strâng câteva cuvinte într-un înţeles oarecare. Mi-e greu şi orice început de frază sfârşeşte şters, înainte de a se lăsa conturat de o idee. Privesc într-o noimă pereţii albi din jur lăsând să curgă pelicule întrgi de gânduri şi-mi las pleoapele într-un gest greoi să cadă peste ele.

                   Ceasul, rămas tăcut, curge timp, răstignit pe perete. Într-un gest copilăresc, îmi răsfir degetele uşor pe piept şi îmi ascult inima. ,,Tic tac, tic tac" … un fior cald mă învăluie în propria-mi tresărire, e vocea vieţii din mine! E muzica pe acordul căreia toate secundele vin de undeva, se nasc şi mor într-un gest sublim de umplere a unei vieţi cu încă puţin. Ce joc fragil, copleşitor de vulnerabil! Ce nebunie! Cu paşi largi, alunec printre lucruri, îmi înnod emoţiile între aceste bătăi şi restul lumii şi, colorând pereţii albi în culorile unui zâmbet stupid de viu,  respir bucuria de a împrăştia umbre pe pământ.

O nouă zi.