Deja...? Deja?!!! Nuuuu! Aceeaşi
melodie sâcâitoare pune punct mult tânjitului meu somn. E iar dimineaţă!? Casc
somnoroasă şi-mi îngrop în ceaţa deasă, de dincolo de
fereastră, toate rămăşiţele viitoarelor mele vise neamintite.
Mi-e frig. Îmi ridic umerii lipindu-mi
braţele de corp, vrând parcă să mă ghemuiesc înlăuntrul meu. Cu greu reuşesc
să-mi găsesc papucii aruncaţi pe lângă pat şi, cu ochii abia
întredeschişi, privesc spre fiinţa deşirată, din oglindă, cum se pierde în
pijamaua largă, şifonată. Sunt haioasă aşa, ,,ca din cutie”, cu părul vâlvoi şi ochii împăienjeniţi, bosumflată şi risipită! Încerc să schiţez un zâmbet de încurajare dar un
nou căscat îmi strică bunele intenţii. O nouă zi, o nouă provocare! Hm!
Recunosc că nu reuşesc decât să mă uit nedumerită cum toate secundele vin buluc
peste mine şi habar nu am cum să mă strecor printre ele. Respir adânc şi-mi fac curaj întinzându-mi braţele a dezmorţire. Ups, era sa dărâm veioza! Ceilalţi încă dorm, dar am trezit hamsterul. Pare mai şifonat decât mine! Nu pare, chiar este! Un zâmbet
larg se naşte pe chipul meu, înlocuind răsăritul ascuns în negura de printre
blocuri. Trezirea! Bună dimineaţa, oameni buni! Începeţi ziua cu voie bună,
speranţă şi multă bunăvoinţă! Restul, bun sau foarte bun!!!!, vine de la sine, oricum! ...cel puţin hamsterul meu e de acord cu mine. De unde ştiu? S-a dus înapoi la culcare.
A. F.
A. F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu