Totuna

            Foto- google.ro

                       Iubesc femeia din mine. Acea femeie care se vede în oglindă și își zâmbește dimineața. ...cea care se simte iubită, cea care uneori își plânge de milă, cu sau fără temei, cea care se înseninează de câte ori privește un om drag sau o ploaie de primăvară. Mi-e  drag de ea, cea care râde când inima îi e plină, care plânge când în sufletul ei e prea mult, care cu duioșie de mamă își sărută copilul înainte de culcare, care ceartă când neputința de a înțelege e prea mare şi care ascultă dincolo de cuvinte necuvintele sufletului.

                       Iubesc femeia aceea născută toamna, care se pierde la început de zi în aburi de cafea şi care poartă de cu seara, discret, aromă de leuștean în păr; ea, cea care se luminează ca o lună noua atunci când el intră pe ușă și îi umple brațele de flori, șoptindu-i cu ochii cât este de frumoasă. O iubesc pe cea care dăruiește fără să ceară și ia fără să întrebe, care se cățără vara în pomi și iarna face îngeri în zăpadă, femeia care dă tot atunci când dă și nu ia nimic atunci când pleacă. Iubesc femeia acesta din mine, năvalnică și lină, caldă și rece, darnică şi egoistă, timidă și îndrăzneață totodată, acest haos perfect în echilibru care, în felul său nestăpânit, nu a încetat niciodată să caute, să găsească, să trăiască iubind sau iubind să trăiască. Totuna.
                                                                                  A. F.