Eleganța. Un stil de viață!

        

                 Cetatea Făgăraș 2013

Boabă de rouă

                 Astăzi îngerul meu învață să zboare. Încerc să îi netezesc albastrul cerului cu palmele și să domolesc puțin vântul, deghizându-l într-o adiere. Are cele mai frumoase aripi de pe pământ. Pentru că sunt ale ei! În lumina soarelui, devin magie. În lumina vieții, devin drum. Un drum pe care și-l va clădi, sper eu, frumos, drept și liber. Pentru asta i-a dat Dumnezeu aripi. Pentru asta, în felul meu, i-am presărat pe umeri praf de zâne. Să poată zbura.

                 De 18 ani, un înger umblă desculț prin iarba raiului meu. E aici, în ochii mei, în sufletul meu, în dorința mea de viață. De fiecare dată când o privesc, Dumnezeu îmi spune că mă iubește, iar eu îi mulțumesc iubind-o mai mult. Și tot așa, zi de zi, prin lumina care se revarsă fără tihnă spre mine, devine, fără pic de ezitare, o boabă de rouă pe un fir de iarbă, senină și răcoroasă ca pentru o zi nouă.

                     La mulți ani, Miruna !!! 

Vis de iarnă

                  Am uitat cum e să-ți scriu, Moșule. Poate că îmi lipsește inocența aceea care făcea ca lucrurile să curgă de la sine, iar cerințele să curgă, scurt și la obiect, din postura unei năzbâtii de copil, care credea că merită totul pentru că a fost cuminte. Nu mai sunt așa cuminte, Moșule, și nici chiar așa copil nu mai sunt. De inocență,... ce să mai vorbim?! Am crescut și nu știu dacă-mi pare rău sau bine, știu doar că era inevitabil. O să îți scriu doar că te aștept. Pentru că, oricât timp ar trece peste mine, nimic nu-mi poate răpi magia Crăciunului. Așa că nu îți cer ceva anume, adu-mi ce vrei tu. Dar, te rog, nu uita de mine, Moșule, căci eu nu te-am uitat!... chiar dacă nu mai sunt copil.

- Crăciun fericit, tuturor! - 

Sărbători fericite!

        

                Urări de sărbători, urări din suflet sau din politeţe, urări care, cel puțin pentru moment, dezgheață suflete și luminează chipuri. Sunt gânduri bune, spuse dintr-un profund sentiment de afecţiune, respect sau dintr-un profund spirit civic. Sau fără ,,profund”.  

               E sfârșit de an, Crăciunul!. Încă unul. Facem un bilanţ şi tragem linie. Avem nevoie să echilibrăm balanţa cu mai multă dragoste, împăcare cu noi înșine și cu ceilalți, libertate de sine şi curaj de a fi noi înșine. Dumnezeu, ca într-o clepsidră, curge asupra noastră binecuvântându-ne iar omul, colorându-și în aceste zile sufletul, curge către Dumnezeu în bucurie.

                  Aşa că… ,,Oriunde v-aţi afla, oricine aţi fi, orice aţi gândi, să vă dea Dumnezeu tot ceea ce aveţi nevoie pentru a deveni mai buni, împliniți, să iubiţi şi să fiţi iubiţi! SĂRBĂTORI FERICITE!”… profund, din suflet! 

La ei vine Moșul cu sania!!!

            M. Caraiman 

Și totuși

                   Trăiesc într-o țară din care aproape toți își doresc să plece, deși, fie că recunosc, fie că nu, își iubesc țara. O țară care alunecă ușor spre nicăieri, în ciuda unui patriotism instinctiv, pufos sau resemnat. Trăiesc într-o țară în care mă doare neputința de a schimba ceva. Îmi spun mereu că va fi bine… de mâine... de la anul… dacă am intrat în UE... dacă va fi X președinte… dacă se schimbă guvernul… dacă trece criza… dacă se aprobă legea Y… dacă demisionează Z. Îi vorbesc, uneori, copilului meu despre toate astea.  Și cam atât. Poate-mi va reproșa într-o zi că nu am făcut mai mult. Între faptă și visare e doar o clipă în care decizi.
                         Am tot învățat la istorie despre lupta acestui neam în a-și apăra teritoriul, valorile, identitatea. Am reînvățat asta, odată cu copilul meu, la scoală. După atâtea secole, unde ne-am pierdut?! Poate că am îmbătrânit și noi, ca popor. Am ajuns niște bătrâni resemnați, visători, nevolnici, ciorovăind critic pe la colțuri, nemulțumiți de tot ce se întâmplă, dar prea obosiți pentru a ne recupera demnitatea. 
                           Au murit atâția oameni nevinovați, acum 24 de ani! Aș vrea să pot să mă întorc în timp și să le spun să plece de pe stradă, să se întoarcă acasă, căci ei în viață pot conta mai mult decât murind. Că nu am fost în stare să ducem mai departe ceea ce ei au început. Că nu am știut nici măcar să păstrăm ceea ce ei au câștigat murind. Că am ajuns de unde am plecat. Că nu merită să moară. Nu merităm! Pentru că noi plecăm capul prea ușor, pentru că noi nu avem curajul lor, pentru că noi avem cuvinte, necazuri și-o nesfârșită resemnare.
                         Încă mai e loc să ne doară. Încă mai e loc de umilință. Încă mai avem de dat. Până când?!…bună întrebare!

A fost cândva Părintele Arsenie Papacioc... și încă mai este în inimile multora

                   Mănăstirea Sf. Maria - Techirghiol

Ceva nou, ceva vechi si ceva albastru

                            Cetatea Rupea 2013

Și ei sunt copii

                                          Nămăiești 2013

În lumină

                Mănăstirea Caraiman 2012

Amurg dobrogean

           Cetatea Histria 2013

Praf de stele

                  Suntem frumoși și vulnerabili. Suntem sortiți să ne lipim tălpile de pământ și sufletele de cer. Între, suntem ca niște note pe portativ, oscilând între palpabil și emoții. E ca un dans mirific, un parteneriat de netăgăduit între voința și destin.

                      Suntem vibrația acelui moment care leagă simţirea de faptă, ceea ce trebuie de ceea ce ne dorim, ceea ce putem de ceea ce vrem, ceea ce ne apropie de ceea ce ne îndepărtează. Suntem noi. Alergam între mult si puţin, bine şi rău, iubire şi ură. Nu e ușor sa fii om. Dar să nu ne îndoim vreo clipă că gândul nostru poate străbate Universul, iar inima şi faptele noastre pot preschimba țărâna de pe drum în praf de stele.

De pe drum

             Drum Dâmbovicioara - Bran 2013

Aripi și spini - o metaforă a naturii -

                   Cheile Dâmbovicioarei 2013

Pierdută-n iarbă

           Cabana Susai 2013

Între noapte și zi

                 Nedeea 2013

Silance

                              Cetatea Făgăraș 2013

La mulți ani, România!

Castelul Bran - evadare -

              Castelul Bran 2013

Lacul lebedelor

                                  Cetatea Făgăraș 2013

Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai ...

                  Bran 2013

Invitație la vacanță

                  Bran 2013

Cu tine

Te iubesc

Aşa cum iubeşte o femeie un bărbat.

- Iubirea în sine e lipsită de definiţii -

Vreau doar să ştii că,

Deşi, uneori, rătăcim în sensul opus luminii,

Eu voi fi mereu acel petic de cer

Sub care aripa ta îşi poate savura trecerea prin  viaţă.

La o șuetă cu norii

                   Transalpina 2013

Emoții de toamnă

                        O nouă zi în care a fost, poate, prea cald pentru un început de noiembrie. M-am bucurat de asta ca un copil. Și astăzi am ajuns aici sus, grăbind pasul, aproape alergând. Mi-a fost teamă că nu voi ajunge la timp, că se va pierde fără să treacă prin ochii mei, să-mi atingă sufletul, sărutându-l de rămas bun, ca de fiecare dată. Răsuflu uşurată şi mă scufund într-o moleşeală caldă, ce mă cuprinde din creştet până în tălpi. Îl privesc încântată; îi sunt recunoscătoare că nu a apus fără mine. Mă aşez pe iarbă cu ochii pierduţi în zare, rătăcindu-mi palmele printre frunzele uscate. Pământul e rece.

                    Aerul se umple de culoare, adiind uşor în întâmpinarea nopţii. În curând va fi iarnă, da. De aici, de sus, privesc soarele pitindu-se în linişte după oraş. Se sting toate în mine odată cu el, risipindu-se ușor în noapte... îmi place emoţia asta! Ce poate fi mai frumos decât să laşi o zi din viaţă să alunece în trecut ţinând în mână un  apus de soare? 

Gând de toamnă

Frunzele și iarba,

Salcâmii și banca,

Valurile, barca,

În care pluteam și pluteam și pluteam și pluteam...

                    Tineretului 2013

Roșu la urechea ierbii

                     Cheile Dâmbovicioarei 2013

Bau!

               Poiana Secuilor 2013

Crucea de pe... și de sub Caraiman

               Mănăstirea Caraiman 2013

Trilulilu - Corul toamnei

                    Cernica 2013