În depărtare, cerul se agăţa
şăgalnic în vânt, de pământ. Uneori privesc înapoi în timp ce păşesc înainte. Apoi,
mă ancorez în prezent şi, răvăşindu-mi zilele cu fluturi de hârtie
în păr, eşarfa verde de pe umerii mei îmi poartă năzuinţele dincolo de aproape,
ca o aripă neobosită spre nesfârşirea albastră de acasă.
Foto: Anca Florea - 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu