,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee

11 ianuarie 2013

Ziduri vechi sub un cer înNOUrat

 

                                                                                                                                 Cetatea Râșnov 2012

7 ianuarie 2013

21 decembrie 2012

Sărbători fericite!



                    Ești alb și rece, ai toate semnele că ai fi un om sincer. Îmi plac oamenii sinceri și calzi, vreau să zic... calzi sufletește. Chipul tău emană o căldură pe care nicio zăpadă n-o poate stinge. Îmi plac ochii tăi negri și profunzi, puuuuțin cam prea apropiați, parcă. Dar nu m-ar deranja să mă vezi dublu, la urma urmei, sunt drăguță, nu-i așa? Stai, gata, s-a aranjat, acum e bine. Important e să aibă amândoi aceeași direcție. Hm, hm..., scuze...!
                   Deci, mă vezi? Dacă da, dă din mătură. OK, înțeleg, ești împietrit de emoție. Ești un om sensibil. Și, pe deasupra, știi să taci când îți vorbesc, e super! E atât de plăcut să te auzi, să nu te bruieze nimeni! Hei, știi, mie nu îmi place iarna, dar când știu că vin Sărbătorile parcă mi se umple tot sufletul de bucurie, înțelegi? Și când ninge... totul e magic și intens, și viu, și aproape... și... și... reeece. Zău că vreau să te îmbrățișez, dar deja tremur toată. Asta nu înseamnă că nu îmi placi, deși... cred, totuși, că... ești puțin... cam tăcut? Știu că ți-am spus că îmi place să mă aud vorbind... dar, dacă mă gândesc mai bine, aș vrea să spui și tu ceva, orice. Nu vrei?! Ți-e, poate, prea frig?! Nu cred, nu tremuri, ba chiar pari că te simți foarte bine, chiar dacă e un ger năprasnic. Eu abia stau. Mda, păi, ce să mai spun? Cam asta e. Eu... mă duc. Plec... acum. Dar nu îmi pare rău că m-am oprit să vorbesc cu tine. Oricum, nu aveam o direcție anume... și nici cu cine să vorbesc. Aveam nevoie de un prieten, unul căruia să îi spun că sunt fericită, că sunt entuziasmată ca un copil și că, deși tremur, în sufletul meu e multă, multă căldură! Îmi doream doar să împart asta cu cineva. Nu spui nimic? Ei, eu ți-am spus, ...acum știi. Simt că înțelegi tot, ochii tăi nu mint, fie ei și de cărbune. Așadar, rămâi cu bine! Poate mai trec mâine să te vad. Ai vrea? Nu?!  Mă rog... SĂRBĂTORI FERICITE și ție... ! Și, chiar și așa, îți mulțumesc că mi-ai ieșit în drum! 

13 decembrie 2012

De iarnă



                     Afară ninge viscolind peste primăvara ce va urma să vină. În sufletul meu e cald, iar ecoul tăcerii mele acoperă gingaș toamna ce abia a trecut. Răstălmăcire de cuvinte agățate beteală în răvășirea timpului. 
                       Îmi pare că iarna miroase a iasomie, o simt încântându-mi nările cu parfumul ei tare, pătrunzător... și alb. Albă, o lume albă și tăcută. O lume rece privită prin sticlă de căldura unui suflet. Privesc totul ca pe un glob imens de Crăciun în care fulgii de nea aleargă neobosiți după răsucirea unei cheițe. Mă bucur ca un copil. Îmi las ticăitul inimii ca melodie de fundal și ținând între pleoape întreaga neclintire în continuă mișcare, mă risipesc hohotind de încântare peste lumea albă, sculptându-mă fulg în decor, răscolindu-l. 



6 decembrie 2012

Sfințenie


Mănăstirea SIHĂSTRIA 
http://destinatiituristicero.blogspot.ro/search/label/M%C4%83n%C4%83stirea%20SIH%C4%82STRIA


3 decembrie 2012

Captiv în non-culoare

                                                                                                            
                                                                                                                                                                         Gura Diham 2011

30 noiembrie 2012

Dor de ducă


                                                                                                                                               Slănic Moldova III 2012


27 noiembrie 2012

Moș Cuțu


                                                                                                  Cheia -de pe drum 2012

22 noiembrie 2012

Îngândurare


                                                                                       Mănăstirea Dintr-un lemn 2012

20 noiembrie 2012

Liniştea inimii


                                                                                                   Mănăstirea ,,Dintr-un lemn" 2012

19 noiembrie 2012

Vânt de toamnă



                              Simt că nu mai am timp, că mă pierd undeva între clipe şi forme fără măcar să mă conving că exist. Nici măcar nu îmi dau seama dacă mi-e rău sau mi-e bine. Sunt ca o frunza ruginie în cadere, ...alunec fără să mă duc în jos, poate doar înainte sau înapoi, dusă de vânt. Uneori e obositor acest balans orb,  lipsit de voință, cel puţin în aparenţă. Mă plimb, efemeră din naştere, plutind şi contemplând toamna răscolită printre oameni.
                               E frig, târziu şi eu m-am rătăcit puţin. 

Realitate de vis


            Cetatea Râşnov 2012

15 noiembrie 2012

Cântec la/în iarbă


                                                                                               Cheia - de pe drum - 2012

14 noiembrie 2012

A fost cândva primăvară ...

                                                                                                               Cheia - de pe drum - 2012

13 noiembrie 2012

Bucuria pământului


                                                                                                          Poiana Braşov 2012

11 noiembrie 2012

Gând de seară


                           Ții minte când mă țineai de mână înfruntând marea cea mare, răscolind cu trupurile ude nisipul purtat de vânt? Cum, ca niște școlari cuminți, scriam cu tălpile sărutări pe plajă, peceţi aliniate cuminți pe coli ude, imaculate în așteptare? Nu mă gândeam, pe atunci, că acele clipe se vor duce, că vor alerga îndepărtându-se continuu, ignorând privirea noastră aruncată îndărăt. Încă mai port, lipit de mijloc, brațul tău şi nu am îngăduit ochilor tăi să mă piardă vreo clipă. 
                          Bună seara, dragul meu! Sunt eu, forma udă în mișcare de atunci. Încă mă înfășor în jurul tău și te sărut când pleci pe ușa dimineața. 

4 noiembrie 2012

Alunecare


                       Crezi că atunci când sunt tristă, aş putea să mă rezem de umărul tău? Crezi că ai putea să mă înţelegi fără să mă rogi să-ţi spun cuvinte… şi fără să te întristezi la rândul tău? Atunci când doare, sufletul devine neputincios de ursuz. Hm, aproape jalnic. Crezi că ai putea să-l convingi să-ţi deschidă o fereastră, să se lase atins, să-l faci să nu mai ţipe, să te asculte cum taci? Am nevoie de zâmbetul tău, să curgă prin mine simplu şi cald, ca un zbor de fluture. Doar pentru o clipă, cât îmi adun gândurile şi reuşesc să mă strecor înapoi în mine. Poţi tu să te opreşti puţin când treci prin viaţa mea? Ai putea?



- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi