Ieri a fost cald, azi e pustiu de rece. Dumnezeu ştie ce va fi mâine. Şi nu, nu mă refer la vreme. Ce amalgam ciudat e viaţa unui om, nu ştii niciodată ce îţi aduce clipa. A fost o zi ... în care secundele au durat istovitor de mult.
Am ajuns acasă şi acum e mai bine. Adulmec ca un animăluţ cuminte fiecare colţişor şi încerc să-mi fac ordine în gânduri. A fost o zi încărcată, cu oameni încărcaţi de prea multe ... sau poate prea puţine. Ce ştiu eu! Mi-ar plăcea să înteleg ceva din ceea ce mi se întâmplă şi faptul că nu găsesc prea multe noime mă dezamăgeşte. Care e graniţa dintre omenie şi nimic?
Se înnoptează. Mă uit pe geam la ferestrele luminate şi mă gândesc că pentru unii a fost o zi minunată. Mă încarc cu asta. Deschid frigiderul şi-mi fur o bucăţică de ciocolată cu mentă, preferata mea. Mă aşez pe covor, în mijlocul sufrageriei, şi savurez din plin aroma şi gustul mentolat. Ca un copil prostuţ. Şi e mult mai bine. Ce va fi mâine? Nu ştiu, dar va fi. O să încerc din răsputeri să-mi fie cald înlăuntrul meu. La urma urmei, anotimpul ni-l alegem singuri în funcţie de ceea ce purtăm în suflet. Cel puţin, ... trebuie încercat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu