Cele două semințe

                  Totul începe cu îndrăzneala unui vis. Dar se împlinesc doar visurile care au îndrăzneala de a deveni realitate. Nu ezitaţi să visaţi, însă nu vă opriţi aici! Construiţi, daţi formă gândurilor, aspiraţiilor! Trăiţi! Şi chiar dacă nu toate se împlinesc, măcar aţi încercat. Într-o cameră se poate stinge becul, dar lumina sufletului şi înţelepciunea minţii nu v-o poate stinge nimeni.

               

           Povestioara celor două seminţe: 

               ,,Două seminţe se aflau una lângă cealaltă pe un sol fertil. Prima sămânţă a spus: “Vreau să cresc! Vreau ca rădăcinile mele să ajungă adânc în pământ şi să înmuguresc. Visez să înfloresc în muguri delicaţi şi să le vestesc oamenilor venirea primăverii. Vreau să simt razele calde ale soarelui şi picăturile de rouă pe petalele mele!” Această sămânţă a crescut şi a devenit o floare foarte frumoasă.

            Cea de-a doua sămânţă a spus “ Mi-e teamă. Dacă-mi vor ajunge rădăcinile în pământ nu voi putea să ştiu cu ce se vor confrunta acestea acolo. Dacă mi se vor dezvolta tulpini firave care vor putea fi culcate de vânt la pământ? Şi în cazul în care voi face flori, cu siguranţă o să vină cineva şi o să le taie. Aşa că mai bine o să aştept un moment sigur.”

            Cea de-a doua sămânţă tot aştepta în timp ce un porumbel a trecut în zbor şi a ciugulit-o.”