Suflet anonim

              Foto- google.ro

                        Fiecare primim viața ca fiind un dar al Divinității. Venim goi trupește și plini de suflet. Strălucim! Totul începe cu un țipăt și continuă mai apoi cu un gângurit și-apoi cuvinte. Ne îmbrăcăm cu ele. Învățăm de mici să ne împachetăm cu propoziții din ce în ce mai lungi, cu roluri din ce în ce mai bizare, ne creăm limite în mod constant și ne atârnăm neîmplinirile pe la colțuri, fără confruntare.

                       Orice dar are nevoie de o cutie. Toată viața alegem cutii, ambalaje demne de noi, care să ne reprezinte, care să ne pună în valoare, care să ne vândă mai bine. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Mai multe straturi,  mai multe soluții de viață. Să nu uităm de etichete. Ele sunt cele care duc în spate prețul, stima de sine și aprecierile celorlalți. Un cod de bare clarifică și cel mai impetuos semn de întrebare asupra a ceea ce ești. Toți  te cunosc! Toți cred că știu cine ești! Dar tu... știi?

                        Undeva acolo, printre  straturi de cartoane, înfricoșat și veșnic copil neiubit încă, stă darul lui Dumnezeu. El, unic și irepetabil. Din ce în ce mai mică, flacăra vieții, îngrămădită în timp pe vârful unui muc de lumânare, arde pe furiș, cu smerenie, în așteptarea unei autentice judecăți de valoare.
                                                                                A. F.